Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



​Metal pur


     Personajul secundar
     Petrecerea aniversară s-a încheiat. În salon au rămas doar ei doi. Când ai tren? Sună metalic, direct, întrebarea lui. La șapte... vine simplu, fără comentarii, răspunsul. Frământările existențiale ale geologului târât în stâncă sprijinite, aprobate de un sărut, înălțat deasupra nestatornicului mâine. Telefon în miez de noapte. Plonjeu în realitatea faptelor. Rămasă singură, soția strânge mecanic ultimele farfurii. Palma șterge frust picăturile de șampanie băută pe nerăsuflată ca după un urcuș rapid. Cufundată în gânduri, se retrage la birou. Biletul. Acel cald, teribil de alintător, necesar „Te iubesc” de a doua zi. De toate zilele. Somnul-veghe. Cuta dintre sprâncene persistă. Mai bine de doua decenii lângă omul iubit în respect și înțelegere. Două decenii de veniri și plecări. De sală de nașteri. De navetă și de proprie maternitate grăbită.
     Caligrafia emoțională a scenei interpretată extraordinar de Dana Dogaru nu suportă epitete... Un grăunte de metal pur în masa discursului filmic. Talentul de excepție al actriței nu cere replici. Priviri grele de sens, simple gesturi conotând adânc stările eroinei. Ridicându-se deasupra meandrelor sintactice ale filmului realizat de George Cornea, partitura încredințată Danei Dogaru are valoare de simbol. Gesturile ce construiesc durerea mută, mâna ce acoperă energetic, cu încredere vitală mâinile omului drag aflat în lupta dintre viață și moarte, colțul pledului îndreptat cu infinita grijă, veghea continuă la căpătâiul celui în care a crezut și crede. Nici o lamentația. Aliajul nobil al devotamentului prin care transpare adevărul dragostei. Doar acolo, în fata chirurgului, în încercarea de a sonda imprevizibilul, o lacrimă. Batista mototolită în mâini. Degetele crispate. Aceleași degete ce ajută la operație, întinzând pansamentul alb, speră. Lupta din umbră cu suferință. Lupta pe față cu speranță.
     Din unghiul rolului secundar (?!) al soției din Vulcanul stins, Dana Dogaru proiectează o lumină nobilă pe chipul de o adâncă expresivitate al geologului. O proba de maturitate artistica, o proba de dragoste decantata pentru film, a apreciatei noastre actrițe.

Tags: cronica personajului secundar, dana dogaru, george cornea, madalina stanescu, vulcanul stins film

Comments: