„O vreme am scris eu însumi mai multe scenarii care, deși mie mi-au plăcut, nu au fost întâmpinate cu brațele deschise. Trecându-le timpul, nici eu nu n-am mai simțit atât de legat de ele și deci am renunțat să mă mai agit. Dar nu numai asta a fost cauza: am avut și foarte mult de scris și nu mi-am putut permite să aștept să cresc odată cu filmul românesc.” Au trecut mulți ani de la aceasta confesiune și filmografia Marin Preda număra șapte pelicule, fiecare contribuind la consolidarea cinematografiei autohtone.
Desfășurarea (1955) — prin autenticitatea conferită de regizorul
Paul Călinescu portretutului țăranului Ilie Barbu — reprezintă un document de luat în seamă la reevaluarea momentului dramatic al colectivizării agriculturii.
Porțile albastre ale orașului (1974) este o încercare salutară de conectare la voltajul real al unui fapt de istorie, insurecția, privit prin optica mărunților combatanți, frontul strângând laolaltă „risipitori” și „moromeți”, adică orășeni și țărani, un portret colectiv bine individuatizat de regizorul
Mircea Mureșan.
Marele singuratic (1977) este cea de a treia și ultima tentativă scenaristică a autorului însuși, soldată cu o controversată ecranizare, un film de o factură declarat livrescă, în care regizorul
Iulian Mihu a încercat să reorchestreze cinematografic filonul epic și cel liric al unei drame a cunoașterii vieții și morții prin iubire.
Imposibila lubire* (1984) este titlul-parafrază pe care regizorul
Constatin Vaeni, semnatar și al scenariului, îl alege pentru transpunerea cinematografică a romanului „Intrusul” — povestea unui Icar al zilelor noastre condamnat de un destin arbitrar la o existență de Sisif într-o societate pentru care s-a sacrificat și care-I respinge.
Întâlnirea din pământuri (1984) îi prilejuiește debutantului Dumitru Dinulescu un mini-exercițiu stilistic de înglobare a memoriei afective a bătrânului Moromete în prezentul idilei frânte dintre Niculae și Simina.
Moromeții** (1987) — antologica transfigurare filmică a capodoperei lui Marin Preda, datorată cineastului
Stere Gulea — recreează vizual și auditiv un univers cornplex, marcat de dimensiunea tragică a unei nații, a unei spiritualități cu rădăcini ancestrale.
Cel mai iubit dintre pământeni (1993) regizorul
Șerban Marinescu își propune să capteze pentru ecran câteva din ecourile controversate ale romanului testamentar.
* Premiul de regie și Premiul de interpretare feminină (
Tora Vasilescu) la Avellino, ltalia, 1984.
** Premiul de interpretare masculină (
Victor Rebengiuc) la Sanremo, Italia ,1988; „Ciorchinele de bronz” și Premiul de interpretare masculină (Victor Rebengiuc) la Santarem, Portugalia, 1988.