Laurențiu Damian, Președintele Uniunii Cineaștilor din România, îi adresează o scrisoare Ministrului Culturii Vlad Alexandrescu, în legătură cu situația cinematografelor închise, care afectează festivalurile și distribuția filmelor independente din România.
. Pentru mine o scrisoare închisă are valoarea unei confesiuni, iar cel ce o primeşte o citeşte o dată sau de două ori şi se gândeşte la un posibil răspuns.
Să începem: când treci pe lângă o clădire istorică, care de fapt e o ruină, a mai rămas undeva litera B de la cinematograful Buzeşti. Dacă veţi merge la librăria Dalles, evident să căutaţi versurile lui Baudelaire, s-ar putea să descoperiţi printre pozele cu Bucureştiul interbelic şi o fotografie cu
Bulevardul Filmului. Acum nu-i mai putem spune nici
Bulevardul Amurgului pentru că nu mai e nimic din ceea ce însemna şirul cinematografelor şi şirul de spectatori pe care îi puteai descoperi în fotografii. Premierele filmului românesc se făceau la Patria, iar echipa fugea şi ajungea pentru a doua premieră la cinematograful Favorit în Drumul Taberei. Acest ultim cinematograf, după ce a căpătat un aspect scenografic de tipul celui din filmul
Călăuza al lui Tarkovski, a devenit un WC public. Povestea cu bulinele îmi naşte mari suspiciuni. Un deputat, deloc distins, a pus bulina roşie pe un bloc, a cumpărat 23 de apartamente, după care a scos bulina roşie.
Prietenii de la Primărie ştiu de ce!
Cinema Studio este, din punct de vedere oficial, cinematograful Ministerului Culturii şi din punct de vedere moral, al cineaştilor. Iar ei, cineaştii, au investit în acest edificiu realizând o sală performantă pentru ca cinematograful să fie inclus pe lista cinematografelor europene (reţeaua Europa Cinemas). În acest
cinematograf au fost prezentate filme româneşti şi filme europene. Tot în acest cinematograf au fost decernate premiile Uniunii Cineaştilor, s-au desfaşurat gale şi au fost onorate mari personalităţi ale filmului mondial.
N-a căzut nici un tablou şi nici un proiector, nici ecranul de pânză n-a tremurat vreodată. Blocul de deasupra cinematografului a fost consolidat in 1978, dar nici acest lucru nu a contat.
Aş vrea să vă spun domnule Ministru că
Radu Beligan stă într-un bloc cu bulină, iar un bloc socotit solid s-a prăbuşit peste
Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ.
Despre ce buline vorbim şi despre ce aranjamente!
Colegii mei, regizorii
Tudor Giurgiu şi Alexandru Belc, au realizat un
documentar excepţional despre starea cinematografelor din ţară, cu imagini uluitoare. Și eu am realizat un film despre bisericile abandonate, iar într-una dintre ele crescuse deja o pădure.
Acelaşi lucru l-am văzut intr-o sală de cinema – am avut sentimentul că
Pădurea de mesteceni a lui Wajda e reală.
Vă spun toate acestea nu ca să salvaţi cinematograful Studio, ci cu rugămintea de a redeschide cinematograful Studio. Se poate deschide chiar cu acest film despre starea jalnică a cinematografelor din ţară în timp ce poate filmul românesc este singurul ambasador real al României în lume.
Dacă acest cinematograf nu va fi redeschis de ceea ce numim azi autorităţi, îl vor redeschide cineaştii.
Cu reală consideraţie pentru Dumneavoastră şi pentru cineaştii din România,
Prof.univ.dr Laurenţiu Damian
Preşedintele Uniunii Cineaştilor din România
