Interesul constant al cititorilor noștri pentru actorii români, mai mult sau mai puțin prezenți pe marele și micul ecran, ne determină să continuăm convorbirile noastre telefonice, adresându-le aceleași întrebări în dorința de a fi la curent cu ceea ce ei fac, dar și cu speranța de a trezi ecou in inima regizorilor.
1. Ce roluri vi s-au propus în ultimul timp în film, televiziune și teatru?
2. Sunteți angrenați în alte activități artistice sau extraartistice?
Ultima convorbire cu Gina Patrichi
Sunt un om norocos! Cu o mică excepție.
Da, sunt un om norocos: am avut parte de roluri minunate și de parteneri extraordinari. Am fost curtată de bărbați și iubită de critici. Dovadă această bucurie: premiul de excelență al UNITER.
Ce-și poate dori mai mult un actor?!
Televiziunea mi-a făcut și ea o surpriză reprogramând piesa Gabrielei Adameșteanu în regia Cătălinei Buzoianu „Dimineața pierdută”.
Anton Tauf
1. De la Miracolul lui Mărăscu, nimic. Ultimii ani mi-au fost foarte ocupați de spectacolele lui Mihai Măniuțiu. După „Antoniu și Cleopatra”, cu „Lecția” am călătorit foarte mult în străinătate, tocmai ne-am întors din Marea Britanie.
2. Recent am regizat piesa „Mânuitorul de cadavre” a unui tânăr autor clujean. Alin Fumurescu, redactor la revista „Nu”. De-a lungul anilor, am regizat chiar și spectacole de operă. Acum îmi petrec mult timp meditând la cum se face teatru, într-o încercare de a o lua de la început. Cercul se închide la un moment dat ― și trebuie să o iei de la capăt.
Oana Ștefănescu
1. De la Înnebunesc și-mi pare rău, nimic. Nici în film, nici la televiziune. La Teatrul „Odeon” joc Elisabeta în „Richard III”, spectacol care se pregătește de un ambițios turneu în Marea Britanie. Repet în regia lui Adrian Giurgea un rol în dramatizarea romanului lui Fiodor Sologub „Demonul meschin”.
2. Nimic spectaculos. Nu am nici timp, nici nu mă pricep la altceva decât la actorie.
Melania Ursu
1. Despre situația actuală din cinematografia românească eu știu că-i o adevărată tragedie. Nu sunt bani. Nu lucrează decât puțini regizori și nu cred că vreunii ar avea curiozitatea să se intereseze și de activitatea artistică din alte orașe.
Despre opțiuni personale nu poate fi vorba, fiindcă noi, actorii, nu prea avem posibilitatea alegerii. Și, din câte știu, n-a făcut nimeni un film special pentru un anume actor.
Teatrul de televiziune abia a început să reprindă cheag. Și dacă vor fi și bani... Dacă cineva mi-ar asculta dorințele, i-aș sugera să se gândească, evident, la dramaturgia românească, eventual — dacă ar fi posibil să se abordeze și literatura universală ― Garcia Lorca de pildă. Îmi place mult și dramaturgia italienească. Spectacolul nostru clujean cu „Filumena Marturano” a fost preluat și chiar reprogramat de postul național de televiziune. Sperăm ca prin intermediul oficiului managerial al UNITER să putem să... iterăm un spectacol deosebit precum cel la care tocmai am avut premiera, „Săptămâna luminată”, consacrat spiritualității românești neîntinate. Credința mea este că nu există teatru de provincie, ci doar lipsa de antrenament a trupelor, din cauză că se lucrează prea rar și cu alți regizori.
2. M-am dedicat cu mult entuziasm pedagogiei şi activez Ia Facultatea de filologie în cadrul căreia există secţii de regie, actorie, teatrologie, atât în româneşte cât şi în limba maghiară.
Dorel Vișan
1. Am o propunere de film atât de interesantă încât restul nu mai contează, Daneliuc a scris pentru mine ― și-a permis să scrie pentru mine!!! E un scenariu extraordinar de bun. Dacă și filmul va fi la fel de bun, va fi formidabil. Mă bucur că s-a întâmplat așa. Daca voi avea parte de o colaborare ca la lacob sper să reușim un film deosebit, de mare calibru. Dar speranța nu mi se pare suficientă. Acum suntem în faza discuțiilor preliminare.
În afară de întâlnirea cu maestrul Pintilie la Balanța și cu Laurențiu Damian care are ceva de spus în cinematografia românească, restul au fost simple colaborări.
2. Preocupări extra-artistice ar fi... stupii și prepararea țuicii care țin de ambianța locală! Hotărârea de a mai rămâne director răspunde nevoii fundamentale de apărare a ideii de Teatru Național pentru care am găsit sprijin la Președinte și la primul ministru. Nu și la „Casa de conturi” a guvernului și nici la Ministerul Culturii unde funcționează încă inerția financiară.
Aimée lacobescu
1. N-am mai fost solicitată în film de foarte multă vreme. De la Osânda ― vă dați seama cât a trecut de atunci! A fost un rol destul de apreciat și mi s-a propus apoi ceva foarte asemănator. Am refuzat ― nu pot fabrica roluri în serie — și probabil s-au supărat pe mine cineaștii. De altfel se spunea că Aimée nu poate juca decât roluri de boieroaică, de prințesă, de aristocrată și nu erau multe astfel de personaje...
Norocul nostru, al actorilor, este că avem teatrul care, fiind un fenomen atât de viu, îți menține și forma artistică și pe cea sufletească. Joc în „Menajeria de sticlă” (care a ajuns la 54 de reprezentații) și în „Patrihoții” după cânticelele lui Alecsandri. Ultima premieră este în regia lui Mihai Manolescu ― „Locomotiva” de Andre Russin, o piesă în care a jucat Elvira Popescu și a ținut afișul ani de zile la Paris.
La televiziune m-am tot gândit să propun eu o piesă de Jean Giraudoux, „Cântarea cântărilor”. S-au tot schimbat conducerile și aștept un moment mai calm. Din toată atmosfera asta belicoasă avem foarte multe de suferit, căci actorul depinde enorm de regizor. Viziunea acestuia oricât de absurdă — este luată în considerație și așa oameni talentați ajung să fie prost distribuiți, iar spectatorii simt lucrul acesta imediat și ― pur și simplu — nu vin la spectacolul respectiv. Și când te gândești că profesia de regizor nu număra decât vreo 80 de ani, pe când cea de actor e veche de 2000 de ani!
2. Fac actorie din pasiune și n-aș putea să trăiesc altfel! N-am spirit practic pentru comerț. lar la pedagogie nu m-am gândit...
Marius Bodochi
1. Am avut cândva, demult, o propunere să joc un tânăr din Niște băieți grozavi, filmul lui Cornel Diaconu, dar nu arătam eu a tip de Barăgan! Mulți regizori ― Malvina Urșianu, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Mărgineanu ― mi-au tot spus că mă iau, că mă vor, dar... „Meșterul Manole” în montarea pentru televiziune a Olimpiei Arghir a fost o experiență complexă pentru mine. Am fost și la montaj... Acum am fost căutat pentru un alt spectacol tv, „Copacii mor în picioare”.
Deocamdată am avut foarte mult de lucru pentru recenta premieră a lui Mihai Măniuțiu la Naționalul clujean — „Săptămâna luminată” după Mihail Săulescu. Mai joc și în rolul titular din „Don Juan” de Molière în regia lui Tudor Chirilă, avându-l partener, în Sganarelle, pe Dorin Andone.
Să urlu eu „Veniți să mă vedeți!!!” nu-i genul meu!
Aștept cu nerăbdare colaborarea cu un tânăr regizor de film convertit la teatru ― Marius Șopterean care se pregătește pentru „Columb” de Kazantzakis cu Anton Tauf în rolul titular.
2. Sunt lector la Universitatea Babeș-Bolyai și pregătesc anul III actorie. Fac și mult radio aici la Cluj și la Târgu Mureș, joc teatru și recit poezie. Colaborez și la postul de radio „Uniplus” al BBC, la emisiunea „Invitatul săptămânii” ― în direct, telefonic, cu ascultătorii. Sunt solicitat frecvent și de televiziunea din Cluj fiindca se zice că mă bucur de popularitate în zonă...
Mara Grigore
1. Ultimele mele roluri au fost în Vulpe vânător — Clara și în Crucea de piatră — Persida. Mă pregătesc pentru un nou film al lui Stere Gulea care mi-a făcut două propuneri: un personaj care mi se potrivește și un altul pentru care eu l-am rugat să dau probe. E mai spectaculos în vulgaritatea sa și e de cu totul altă factură față de ce am mai interpretat. Orice actor vrea să-și arate cât mai multe disponibilități.
La televiziune, Dominic Dembinschi m-a invitat să joc într-un Mroszek, „Portretul”, într-o distribuție de excepție — Ștefan lordache, Mitică Popescu, Coca Bloos, Dana Dogaru ― care te obligă îngrozitor de tare. E un sentiment de teamă peste care trebuie să treci. Rolul acesta — Anabella — va fi debutul meu la TV.
2. Din nevoie de bani — cu asta se trăiește! ― am lucrat la o firmă, fiindcă sunt și economistă. Am renunțat preferând să câștig ceva dintr-o activitate care să nu mă implice: tricotez și fac felicitări pentru Fondul plastic. Am participat și la spectacole cu și pentru copii la Teatrul „Creangă” și la Teatrul „Excelsior” și am avut mari satisfacții.
Anul 1994 a demarat destul de bine pentru mine. În perioadele mai relaxate fac canto și gimnastică, pentru că trebuie să mă mențin în formă altfel există riscul deprofesionalizării. Chiar și marii actori spun că trebuie să știi să aștepți. Dar e foarte greu!
