Proaspăt întors de la Berlin, unde a avut loc premiera lungmetrajului său de debut, Tudor Giurgiu dă un remediu pentru Legături bolnăvicioase.
- De ce ai ales acest roman?
- Cartea Ceciliei Ştefănescu mi-a picat în mâini în preajma unui Revelion. N-am mai lăsat-o până la final. Pur şi simplu am vibrat la povestea acelor personaje tinere. M-a emoţionat puternic şi mi s-a părut unul dintre cele mai bune romane autohtone din ultimul timp. Pe măsura ce citeam, "vedeam" secvenţele viitorului film. Mi s-a părut extrem de interesant faptul că povestea romanului aparţine unor oameni tineri, afiaţi într-un moment de confuzie sentimentală care se maturizează, poate un pic prea brutal şi abrupt.
- Cecilia Ştefănescu spune că forţa cărţii ei "constă în stil, nu în subiect". Tu cum ai ales să substitui bogăţia stilului narativ?
- Şi eu aş spune că forţa filmului nu constă în subiect. De fapt, motivul ecranizării nu a fost neapărat subiectul. Sincer să fiu, filmul nu se axează strict pe o mult-discutată zonă a unei relaţii lesbiene. Mi-am dorit un film sensibil şi curat. Am vrut ca această dorinţă să se resimtă în concepţia regizorală. Imaginea semnată de Alex Sterian întregeşte complet viziunea mea asupra atmosferei din romanul Ceciliei. Chiar dacă scenariul s-a schimbat mult faţă de carte, culorile, lumina, încadraturile pe care le-am ales sunt inspirate din tot ceea ce am simţit în timp ce citeam cartea în urmă cu trei ani.
- Castingul pentru Legături... a durat mult. Prin ce probe au trecut actorii?
- A fost într-adevăr un casting care-ţi dădea senzaţia că nu se mai termină, dar de la o zi la alta simţeam cum mă apropii din ce în ce mai mult de actorii care arfi fost the perfect match pentru Kiki, Alex şi Sandu — personajele filmului. S-au încercat mai multe variante de distribuţie şi aproape dădusem OK-ul uneia dintre ele, când a apărut Ioana Barbu. Toate planurile mi-au fost bulversate de chipul ei angelic şi total din afara atmosferei Bucureştiului. Era Alex, ce s-o mai lungim... Pe Tudor Chirilă l-am avut de la bun început în minte pentru rolul lui Sandu. iar probele date cu Maria Popistaşu şi Ioana mi-au demonstrat clar că ele sunt alegerea potrivită. Nu rostesc vorbe mari, dar fără ei n-aş fi reuşit să fac nimic
- .Cum a fost primit filmul la Berlin?
- Eu şi echipa filmului prezentă acolo, am simţit că filmul a fost foarte bine primit. După proiecţii oamenii ne-au "atacat" cu întrebări şi curiozităţi, iar distribuitori de film din şapte ţări au dorit să-l cumpere şi să-l distribuie; am fost nominalizaţi la premiul Teddy. Ioana, Maria şi Chirilă au fost bătuţi pe umăr sau luaţi de-o parte şi felicitaţi, "Variety" a scris cum că ar fi un debut promiţător, am citit acum o altă cronică excepţională în "The Guardian"... Nu ştiu... Sincer, toate mi se par a fi motive de maximă bucurie. Cert e că am avut ciudata senzaţie a unui debutant emoţionat care se află pentru prima dată în calitatea asta la Festivalul de la Berlin.
- Cum se susţine în spaţiul autohton o poveste precum cea din Legături?
- E o poveste de dragoste, care se va susţine prin toate calităţile, atuurile, nebuniile, compromisurile, neînţelegerile, frumuseţea unei astfel de poveşti, cunoscute nouă, tuturor. Am vrut să fac un film despre prietenie, maturizare, despre sacrificiile, teribilismele şi renunţările pe care le faci la 18 ani şi ti se pare că lumea e a ta. Şi cred că, după multă vreme, publicul poate vedea o poveste de dragoste frumoasă şi sensibilă, unde eroinele sunt, întâmplător, două femei. De fapt, este un film care vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru fără ca noi să băgăm de seamă, din n motive: nu avem timp să vedem ce se întâmplă, nu vrem să vedem sau pur şi simplu ne prefacem că nu există. Sunt absolut convins că va fi unfilm extrem de gustat de cei tineri; în mod special lor, Legături bolnăvicioase n-o să li se pară un film "sărit de pe fix".
