Admirația mea pentru arta și cultura japoneză a crescut în timp de la primul contact cu arta lui Hokusai și Utamaro până la studierea poeziei nipone și a prozei lui Iasunari Kawabata Treptat, am început să mă familiarizez cu simbolistica japoneză, cu ritualul mișcărilor, gesturilor și atitudinilor. Din însemnările de călătorie, începând cu cele ale lui C. Simonov și terminând cu Ibanez am adunat imagini fragmentare despre această țară a miracolelor.
Dar, de ani de zile, trăiesc obsedat de imaginea blestemată a ciupercii atomice de la Hiroshima. Ea a devenit simbolul morții pentru secolul nostru.
Poemul „Surâsul Hiroshimei” de Eugen Jebeleanu îl studiasem cu ani în urmă și făcusem câteva ilustrații pentru această temă. Așa că, atunci când mi s-a propus să ecranizez acest poem, am fost încântat pentru că el răspândea dorinței mele de a face un film despre tragicul eveniment de la
Hiroshima. Mai întâi am căutat metafora vizuală percutantă, directă și accesibilă. Am rupt un desen pregătitor, pentru decupajul regizoral și acesta din întâmplare se petrecea pe un fundal negru. Atunci am avut revelația metaforei: imaginile rupte de explozia atomică devin imposibil de reconstituit, ele vor purta tot timpul fisurile adânci ale evenimentului. În jurul acestei idei am început să-mi organizez materialul dramatic al filmului. Mi-am imaginat viața cotidiană a oamenilor obișnuiți; ritualul ceaiului, lecția de ikebana, omul cu rișca, jocul copiilor cu zmeul, dialogul fetei cu floarea, etc. În paralel cu aceste acțiuni am prezentat starea de neliniște, căratul ghiulelelor tunurile antiaeriene, trecerea unei păsări, alarma aeriana, umbra avioanelor etc.
Colaboratoarea mea, Aurelia Matei a avut ideea minunată de a folosi pentru motorul exploziei un montaj de elemente anatomice de obiecte radiografiate care mai întâi apar pe un travling continuu înainte, ca o prăbușire nesfârșită în întuneric. Apoi, aceste imagini radiografice realului se reiau ciclic ritm infernal la o fotogramă. Trecerea de la desenul animat obișnuit la imaginea radiografiată creează un puternic, șoc vizual și emoțional. Imaginea exploziei nucleare din care se naște un dragon malefic este întreruptă de încă un insert cu gravuri de Hokusai Utamara și fotografii nipone, sugerând pulverizarea nu numai a valorilor umane și materiale ci și a celor artistice și spirituale. Rând pe rând samuraiul, oamenii și femeile, vegetația și construcțiile sunt pulverizate de explozia atomică. Desene caracteristice realității nipone se rup lăsând loc întunericului. Spre sfârșitul filmului aceste imagini încearcă zadarnic să se recompună și nu reușesc, nu se recompune nici discul solar, pe fond alb (drapelul nipon care rămâne fisurat ca un semn de aducere aminte). Din crengile pinului încep să cadă ace, ca niște lacrimi ale naturii; oamenii lasă pe ape lumânări în memoria celor trecuți în neființă.
O problemă pentru acest film a fost descoperirea ritmului mișcării. Animatorul Constantin Merlan a reușit să găsească inspirate alternanțe de ritmuri: rapid și lent, cursiv și sacadat, elegant și violent. Concretizarea plastică a desenelor a fost făcută cu talent și seriozitate. Dar, oricât de expresive ar fi imaginile unui film ele trebuie să fie susținute de o coloana sonoră la fel de expresivă. Pentru acest film compozitorul Călin Ioachimescu a creat o muzică de referință cu o subtilă intuiție a specificului nipon, el a știut să alterneze momentele lirico-melodioase cu cele violente de percuție. Echilibrul întregului film a fost dat de virtuozitatea neîntrecutului inginer de sunet
Tiberiu Borcoman, care în secvența ruperii imaginilor din film dă un adevărat recital de inventivitate sonoră. Montajul atât de expresiv al filmului este rodul colaborării cu Elisabeta Vasilescu care a reușit să ordoneze, să ritmeze și să pună accentele necesare care dau viața peliculei.
Nu am utilizat elemente naturaliste, extraestetice, pentru a obține tensiunea dramatică ci am căutat să folosesc un limbaj cinematografic simbolic, bogat în sugestii și trimiteri către spațiul, spiritual nipon.
Gândit poematic, filmul este o rememorare metaforica și un avertisment. După ce a străbătut Europa, acest film a ajuns la festivalul filmului de animație de la Hiroshima, proiectat în secțiunea „Filmul de animație și lupta pentru pace”.
Eroul criticii și premiile primite pentru acest film recompensează munca inspirată a echipei cu care am realizat acest remember.
