Revoluția a scos din cabinetele lor de studiu, propulsându-i spre o intensă activitate socială, intelectuali români de mare ținută morală și culturală. Distinsul filosof și eseist Gabriel Liiceanu ― emul, alături de Andrei Pleșu, al marelui Constantin Noica ― și autor, printre altele, a operei de referință în filosofia modernă contemporană „Încercare în politropia omului și a culturii” a avut amabilitatea să încredințeze revistei noastre, în exclusivitate, câteva gânduri la început de drum într-o nouă activitate: aceea de scenarist și regizor al unui film−portret, pentru televiziune, închinat marelui gânditor contemporan Emil Cioran.
― Cum a apărut, stimate domnule Gabriel Liiceanu, ideea unui film de televiziune despre Emil Cioran, semnat de dumneavoastră în calitate de scenarist și de regizor?
― Ideea unui film despre Cioran s-a născut dintr-un grupaj pe care îl realizasem pentru numărul special al „Secolului XX” închinat marelui scriitor. Dar numărul 8-9 pe '89 n-a mai putut apărea. Una din piesele acelui grupaj urmărea itinerariul lui Cioran între Rășinari și Paris. Împreună cu operatorul Constantin Chelba ne-am gândit la posibilitatea de a reface acest itinerar cu ajutorul imaginii nu doar al cuvântului. Posibilitatea de a obține deci varianta cinematografică a acestui traseu. Filmul nostru nu-și propune altceva decât să reproducă etapele unei vieți de excepție, ale unui destin de excepție care cuprinde în el ceva spectaculos: ieșirea dintr-un cerc strâmt al vieții care începe foarte modest, într-o familie de preoți, dintr-un sat ardelean și se împlinește apoi pe cea mai mare scenă a culturii europene: Parisul. Filmul va avea această alură cronologică și va presupune filmări în trei locuri: Rășinari și Sibiu (refacerea universului copilăriei și al adolescenței), Bucureștiul cu anii studenției și, în sfârșit, Parisul.
Ceea ce pot să spun în această fază de început este că avem intenția ca filmul să nu aibă câtuși de puțin o tentă didactică. El va opera mai mult prin sugestia de imagini ― să zicem surprinderea unui colț specific al Rășinarilor ― Coasta Boacii, prin discuțiile purtate de adolescent cu groparul din cimitirul satului, deci vom merge de la asemenea date biografice până la fascinația unei pagini manuscrise în care se pot vedea nemijlocit neliniștea și nebunia unui spirit. În sfârșit, vom pătrunde cu aparatul de filmat în faimoasa mansardă pariziană de la etajul VI, Rue de l'Odéon. Filmul va cuprinde o discuție cu scriitorul la Paris și una cu fratele lui, la Sibiu. Oricum, rolul cuvântului în scenariu va fi important și totodată subordonat imaginii. lar cuvântul va aparține textelor lui Cioran, mai ales scrisorilor sale absolut fascinante trimise prietenitor din țară de-a lungul a 50 de ani. Sper să obținem un cât mai bun echilibru între virtuțile cuvântului și cele ale imaginii. Sigur că un rol esențial îl va avea imaginea excelentului operator Constantin Chelba; el, care mi-a vorbit deja, cu un entuziasm extraordinar despre capitalul de imagini pe care îl ține la dispoziție pentru acest film. Ceea ce m-a atras în această colaborare cu dânsul este entuziasmul pe care I-a avut din prima clipă (de fapt m-a și incitat să facem acest film) și deosebita sa capacitate de a trăi prospectiv imaginea, de a se bucura de ea. Și-a făcut de pe acum o documentare pe teren iar eu i-am pus pus la dispoziție toată documentația filmului bazată mai cu seamă ― cum spuneam ― pe corespondența lui Cioran și pe evocarea perioadei trăite în țară. În aprilie începem filmările în țară și apoi la Paris. În călătoria mea de acum voi avea o discuție cu domnul Cioran pentru secțiunea pariziană.
― Vă mulțumim