Toţi oameni se privesc în oglindă. Bărbaţii când se bărbieresc, femeile când se machiază... mă rog, nu vreau să intru în baie peste nimeni. Vreau să spun doar că privindu-ne zilnic în oglindă, avem sentimentul că ne cunoaştem perfect, ba chiar găsim diverse soluţii plastice sau de comportament spre a rectifica un eventual defect atunci când ajungem la concluzia că natura n-a fost darnică.
Acelaşi lucru se întâmplă cu fotogenia, ajungând să ne aranjăm, preferând anumite unghiuri care considerăm că ne avantajează sau ascund un eventual, presupus, defect. Ca să nu mă confundaţi cu un tratat de cosmetică, am să vă atrag atenţia că, deşi toţi trăim cu siguranţa că ştim totul despre cum arătăm, atunci când ne vedem filmaţi prima oară, avem un şoc extrem de puternic, de parcă am privi sau am fi brusc altă persoană, un necunoscut. O să-mi spuneţi că oglinda ne oferă doar o dimensiune a personalităţii pe când omul filmat, deci în mişcare, ne arată în cele trei dimensiuni. Am să vă contrazic, cu toată stima, spunându-vă că oglinda, oricât de veneţiană, ne arată goi de conţinut, o simplă formă, pardon, nu simplă, ci splendidă, mai ales dacă mă gândesc la doamne.
Dar oricât de splendidă este oglinda, este golită de ceea ce are omul mai interesant, mai fascinant, gânduri, intenţii arătate sau ascunse, ezitări, hotărâri, stări, melancolii, impertinenţe... şi aş continua aşa până departe, zugrăvind de fapt universul uman în mişcare, ca un vulcan activ, care pulsează, putând oricând scoate din adâncuri, nebănuitul. Comparaţi, vă rog, pentru o clipă cu studiul în oglindă şi-mi veţi da dreptate: adevărul vine numai de la omul în mişcare.
Întorcându-ne acum la actorie, fără să-ncerc să complic lucrurile, academic, mecanica actoriei vine din interior spre exterior, actoria nu poate fi decât efortul complex de recreare a universului uman în mişcarea sa interioară.
Problema este una singură: de la ce nivel izbuteşte s-o facă fiecare. Şi n-am să vă ascund faptul că există unii dintre noi care o fac numai de la nivelul oglinzii, studiind o mişcare sau un gest, în fapt o poză, fără conţinut.
Deci, dragi prieteni care vă apropiaţi de meseria noastră feriţi-vă de oglinzi, la propriu şi la figurat, altfel cum ar mai sta în picioare vorba colegului Will „actorii sunt oglinda vremurilor noastre...” dacă spectatorii noştri, privindu-se în noi, s-ar vedea doar cum se văd în baie sau în foto la minut?
