„Felix şi Otilia” – Cum l-am descoperit pe Simion

     Căutam o casă veche, de care aveam nevoie la filmare. Aflasem de una ce părea să corespundă şi ne-am dus s-o vedem. Am intrat şi am început să ne plimbăm dintr-o încăpere în aIta, încercând să ne imaginăm cum vor arăta odăile, aduse la atmosfera de epocă. Deodată, ca la o comandă regizorală, una din uşi s-a deschis încet, scârţâind cu tot suspensul de rigoare. Ne-am întors într-acolo şi am văzut intrând liniştit şi trecând preocupat prin cadrul imaginat de noi un bătrânel uscăţiv şi cocârjat: Simion în carne şi oase. Respectivul locatar, căci asta era, a fost de îndată propus cu entuziasm pentru rolul lui Simion. După probe însă, s-a dovedit a fi atât de bun, încât ne-a satisfăcut şi pretenţiile de decor. În cele din urmă, ziua s-a soldat cu un decor în minus şi cu Simion — rod al hazardului — în plus.