Despărţirea de un mare actor

     Trecut în nemurire după o luptă dramatică cu propria-i suferinţă, marele actor de teatru şi film Gheorghe Dinică lasă în urmă o impresionantă colecţie de roluri, în care poate fi revăzut, admirat, aplaudat. Cinematografia românească îi datorează enorm actorului care a debutat relativ târziu pe marele ecran. Primul titlu al filmografiei este Străinul, semnat de Mihai Iacob, ecranizare a unei proze astăzi uitate, semnate de cel ce va deveni mai apoi scenaristul de serviciu Titus Popovici. La 29 de ani, actorul Gheorghe Dinică începea să creioneze pleiada de personaje memorabile, care au înnobilat şi, nu de puţine ori, opere mediocre, filme greu de reţinut în orice istorie serioasă a filmului românesc. Până în anul 1970 actorul va apărea în câte un film pe an, fiind apoi mai intens exploatat de regizorii care-i descoperiseră inspiraţia şi carisma, împrumutate cu o nemărginită generozitate personajelor sale.
     Din primul deceniu de activitate cinematografică se pot reţine câteva titluri cum ar fi Prea mic pentru un război atât de mare şi Dincolo de nisipuri, ambele în regia lui Radu Gabrea, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte şi Cu mâinile curate, în regia lui Sergiu Nicolaescu, Felix şi Otilia, regia Iulian Mihu, Bariera, regia Mircea Mureşan. Toate rolurile din prima sa perioadă de activitate pe platourile de film sunt roluri de compoziţie, personajele lui Gheorghe Dinică devenind de la un titlu la altul mai elaborate, mai complexe, mai profunde.
     Nu este mai puţin adevărat că actorul şi-a împrumutat talentul şi unor personaje superficiale, schiţate de cineaşti mediocri, care n-au ştiut a-l descoperi cu adevărat. Este cazul unor filme semnate de Constantin Vaeni, ştefan Traian Roman, Mihai Constantinescu, Virgil Calotescu şi alţii. În acelaşi timp, Gheorghe Dinică păstrează colaborările cu regizorii care i-au detectat la justa valoare resursele interpretative, fiind prezent pe genericele unor opere importante cum ar fi Concurs, de Dan Piţa, De ce trag clopotele, Mitică ?, de Lucian Pintilie, film interzis în 1982, văzut pe ecrane de-abia în 1990, Cuibul de viespi, de Horea Popescu, Doctorul Poenaru, regia Dinu Tănase.
     După 1990, actorul, solicitat şi de teatru, şi de numeroasele televiziuni care, în ultimii ani, au descoperit şarmul şi veniturile telenovelelor, joacă mai rar în film, dar semnează roluri extrem de importante.
     Două filme semnate de Mircea Daneliuc, Patul conjugal şi Această lehamite, îl consacră pe Gheorghe Dinică drept purtătorul de cuvânt al unui mesaj materializat în jurul unui univers uman prăbuşit moral şi spiritual. „Români, vi se pregăteşte ceva!” , replica lui Dinică va rămâne drept una dintre puţinele memorabile din filmul românesc. Personajul lui Gheorghe Dinică traduce cu maximă elocvenţă expresia stării omului contemporan dezorientat, însingurat, angoasat. Prin insistenţa cu care filmul ne arată răul din societate, filmul devine, în ciuda sinuciderii personajului principal, o invitaţie la bine, frumos şi adevăr. Maestrul a mai dat o excepţională consistenţă personajului principal din filmul După-amiaza unui torţionar, de Lucian Pintilie, operă despre incapacitatea totală a românului de a se căi, de a se mărturisi. şi aici există o replică memorabilă rostită de Gheorghe Dinică - „nu există nici o lege, totul se cumpără”. Iată ce scria un mare critic italian despre prestaţia actorului din filmul lui Pintilie: „este un fel de kammerspiel în care un actor excepţional, Gheor­ghe Dinică, îţi dă fiori, evocând cu o voce egală cruzimi teribile” - Tullio Kezich, în „Corriere della Sera”. Fără contribuţia extraordinară a actorului Gheorghe Dinică, filmul lui Pintilie nu şi-ar fi cucerit universalitatea binemeritată, aprecierile unanime de care s-a bucurat în presa de pretutindeni.
     Rolul din Ticăloşii, în regia lui şerban Marinescu, cu premiera în 2007, a fost ultimul din consistenta sa filmografie. Au mai urmat rolurile din telenovelele Inimă de ţigan, Regina şi Aniela. Cinematografia românească a rămas mai săracă. Despărţirea de Gheorghe Dinică rămâne un moment de adâncă tristeţe atât pentru creatori, cât şi pentru admiratorii artei sale. Dumnezeu să te odihnească în pace!