Corespondenţă specială de la Mons - Debut cu dreptul

Fericită ţară, dacă prim-ministrul ei îşi rupe din timp de dragul cinematografului. Până acum trei ani, nu m-ar fi mirat să-l văd pe domnul Elio Di Rupo inaugurând proiecţia unei pelicule, doar era preşedintele Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons, pe care, de altfel, l-a şi fondat, acum trei decenii.

Să zicem că nu mă miră nici acum, când, premier fiind, şi, în consecinţă, păstrând doar o funcţie onorifică, deschide festivalul sau, în cele mai fericite cazuri, prezintă o gală de mare importanţă. Să-l vezi, însă, pe prim-ministrul Belgiei adresându-se sălii înaintea proiecţiei cu filmul Planşa, al debutantului nostru Gheorghe Andrei, chiar că nu-ţi vine să crezi. Nu ştiu dacă a văzut filmul sau nu, nu mă avânt în presupuneri, dar onoarea rămâne.

Oricum, tânărul nostru cineast şi-a meritat sala plină, una dintre cele mari ale multiplexului Imagix (era a doua proiecţie).
Mulţi se vor fi mirat aflând că băiatul de 27 de ani, director de fotografie, a ales, pentru început, drumul greu al producţiei independente, ajutat fiind şi de un as în materie, Dan Chişu. Sperăm că în viitor va fi sprijinit şi de responsabilii CNC. Planşa anunţă un cineast înzestrat cu simţul nuanţelor, cu o anumită fluiditate în construirea fragilelor raporturi dintre personaje, trei tineri prinşi într-o poveste în care dragostea stă la pândă, parcă se înfiripă şi parcă nu. Tresărire, bănuială, apropiere, depărtare, certitudine, nesiguranţă, desprindere, teamă, toate la un loc. Nicio notă nu este apăsată, atingerile spadei, bine ţintite, totuşi doar atingeri, îşi dispută, simbolic, micul film de numai 80 de minute.
Colega noastră din Bulgaria, criticul Pavlina Jeleva, o bună cunoscătoare a cinematografului românesc, nu a încetat cu laudele în drumul nostru spre hotel, regretul ei fiind acela că autorul nu a putut filma decât cu cameră digitală. Să sperăm că data viitoare va fi altfel. De fapt, un prim regret. Ar mai fi unul. Imposibilitatea ca Olimpia Melinte, minunata protagonistă, să ia un premiu de interpretare, nefiind în competiţia oficială. Pavlina ar fi putut să fie mai egoistă, filmul nostru concurând, în secţiunea Debuturilor europene, printre altele, cu producţia bulgară Culoarea cameleonului, unul dintre marile succese naţionale.

Imagini de la vizionarea filmului - www.fifa-mons.be