Cinefilii noştri au, în sfârşit, dicţionarul de cinema pe care îl aşteptau de multă vreme. După ce multă vreme ei au putut să consulte lucrări lexicografice numai în limbi străine, iată că au acum la îndemână una scrisă în româneşte, cu informaţii la zi şi cu o ţinută tipografică elegantă. Apărut la editura „Univers Enciclopedic”, „Dicţionar de cinema" poartă semnătura unui cuplu de autori rodat în volume de acest tip:
Cristina Corciovescu şi
Bujor T. Rîpeanu. Anul trecut ei au publicat „1234 cineaşti români", un ghid al celor mai importante personalităţi ale cinematografului românesc. Noua lor carte cuprinde 1000 de articole despre figuri proeminente ale cinematografului universal. Printr-un remarcabil efort de sinteză s-au inclus, în afara datelor bio−filmografice, premiile cele mai importante obţinute de actorii şi regizorii indexaţi şi extrem de utila precizare dacă filmele la care se face referire au rulat sau nu în România.
„De la Lumière la Tarantino, de la Buñuel la Tarkovski, de la Flaherty la Norman McLaren şi la Kurosawa” se precizează pe ultima copertă a cărţii natura conţinutului. Autorii au rezistat bine sub (plăcutul) bombardament cinematografic actual, reuşind să includă multe nume afirmate în ultimul deceniu. Predominanţa interpreţilor şi cineaştilor americani decurge, desigur, din relaţia cu repertoriul cinematografic de la noi care poartă şi el marca acestei preferinţe a publicului. Cinefilii se vor bucura, cu siguranţă, să descopere în paginile dicţionarului filmografiile (fie şi selective) ale unor Tom Hanks, Drew Barrymore, Julia Roberts, Johnny Depp, Brad Pitt, Sharon Stone, Bruce Willis, Robin Williams, Nicole Kidman, Tom Cruise, pentru a cita numai câteva nume.
Cititorii şi mai cinefili (cred că există grade de comparaţie în această pasiune) vor fi mai satisfăcuţi de includerea unor cineaşti de pe toate meridianele care s-au afirmat în marile festivaluri internaţionale: rusul Alexandr Sokurov, finlandezul Aki Kaurismäki, chinezul Zhang Yimou. Sigur că cei mai avizaţi vor regreta nişte omisiuni ca de exemplu fraţii Ethan şi Joel Coen, iranianul Abbas Kiarostami, hong−kongezul Won Kar Wai şi alţi câţiva.
Autorii au fost nevoiţi să renunţe la unele nume, preferând să le aleagă pe cele care sună mai cunoscut marelui public. Munca lor a fost infernală şi numai cine a încercat să pună cap la cap o filmografie îşi poate da seama ce efort uriaş şi câtă competenţă a presupus această carte. În plus, confruntarea surselor dă adeseori bătaie de cap, căci datele nu coincid întotdeauna. Aş da numai exemplul anului de naştere al regizorului Pedro Almodovar: ei au preluat varianta 1951 (în general oferită de revistele franţuzeşti) când, totuşi, 1949 e cifra exactă (după cărţile spaniole).
Dar să nu luăm la purecat acest volum cu atâtea merite evidente. EI este util atât cinefililor cât şi profesioniştilor şi credem că merită să se investească în el preţul a şapte bilete de cinema.
(Noul Cinema nr. 11/1997)
