CineMAiubit atâta timp: a 26-a ediție a festivalului studențesc

Foarte puține festivaluri autohtone de film își pot aminti anii '90: fie nu i-au prins, fie n-au mai prins ziua de azi. Ajuns la a 26-a ediție, Festivalul de Film Studențesc CineMAiubit ține minte mii de filme, sute de studenți, profesori adorați și impostori uitați, povești de succes, povești nespuse și aproape întreg post-comunismul – anul trecut, bunăoară, va rămâne drept acela în care festivalul a purtat culorile Ucrainei pe afiș și s-a lipsit de filmele facultății moscovite de film. Doru Nițescu, student pe vremea primelor ediții conduse de Elisabeta Bostan, își continuă mandatul de director artistic surâzând ca de obicei. Odată întrebat despre criza universitară produsă de pandemie, însă, devine grav și lucid:

Printre altele, Nițescu vorbește și despre sprijinul nemaipomenit pe care conducerea universității l-a oferit anul acesta festivalului, odată ce jena financiară a început să se facă simțită printre sponsori. În mod simbolic, Liviu Lucaci, actualul rector, care de-a lungul anilor a prezentat adesea gala festivalului, a făcut-o încă o dată, menționând că în viitorul apropiat festivalul se va întoarce în Sala Cinema a UNATC, acum în curs de renovare. N-a fost un an bun pentru imaginea publică a Universității, mai multe investigații ale abuzurilor sexuale având-o ca subiect principal. Totuși, la puțin timp după festival, conducerea UNATC a făcut istorie printr-un nou regulament intern care interzice relațiile intime între profesori și studenți. E un pas mic și târziu, însă mare în felul lui, făcut într-o instituție care nu a reacționat niciodată bine la scandaluri publice, de pildă vechea afacere Film Menu.

În juriul de anul acesta s-a regăsit și autorul acestor rânduri, alături de producătoarea Oana Iancu, producătoarea Suzy Gillett, actrița Rodica Lazăr, monteuza Corina Stavilă, operatorul Marius Panduru și regizorul Dragan Milinkovic Fimon. Iancu, președinta juriului, a vorbit despre acele filme ale unei ediții slăbuțe care totuși au reușit să rămâne și dincolo de acele câteva zile de decembrie ale festivalului.

Printre oamenii acestor filme s-a remarcat mai ales monteuza Alexandra Diaconu, realizatoarea montajului pentru nu mai puțin de patru scurtmetraje, dintre care Vreau să sparg sera al Teonei Galgoțiu (Premiul Lucian Pintilie pentru cel mai bun film românesc & Premiul de montaj pentru film românesc) și două scurtmetraje ale Luciei Chicoș, alături de care a regizat și recentul lungmetraj documentar Fatima: Vor veni ploi blânde și Berliner Kindl.

Încă de la bun început, CineMAiubit se uită înapoi la propria arhivă de filme a Universității. Pentru al doilea an la rând, colectivul Arhiva activă a curatoriat acest calup tradițional, într-un fel mult mai ludic și cercetat decât se obișnuia. De data aceasta, filmologii Gabriela Filippi, Andrei Rus și Ana Szel au luat la mână producția timpurie a anilor '90 (1990-1993), selectând filmele de tinerețe ale lui Tudor Giurgiu, Alexandru Solomon, Florin Iepan, care au fost prezenți la discuția de după, plus Bogdan Drăgan, precum și scurtmetrajele unor nume efemere (Flavia Rotaru, Cristian Lăzărescu, Doina Iacob). Gând la gând, unul din scurtmetraje-vedetă ale acestei ediții, Blocat în propriul film al lui Alexandru Oiță (Premiul președintelui UCIN & Premiul Victor Iliu & Premiul Nina Behar), recuperează povestea cineastului șaptezecist Andrei Cătălin Băleanu în încercarea de a confrunta scurta memorie a culturii române cu propriile consecințe extreme.