M-au amuzat, m-au incintat, m-au înduioșat: nostime vitamine cu trăsături (?!) nipone (Dan Chihovsky); Bălănel și Miaunel în noi, pilduitoare aventuri exotice (Lucian Profirescu); vitejii Cetății Bade-Bade aduși din dramaturgie în cinematografie (Zeno Bogdănescu); de la Kipling citire, tâlcul bretelelor în confruntarea muzicală, dar nu numai, dintre balenă și marinarul înțelept (Călin Cazan plus Cornel Fugaru); nostalgia trezită de vedete ale anilor '60 (Cristea Avram și Florin Piersic, Irina Petrescu, Emil Botta, Liliana Tomescu) evoluând cu suavă inocență în fastuoase decoruri de păpuși sub bagheta unui magician (Ion Popescu Gopo); candoarea unui caricaturist (Eugen Taru) coborât printre copii cărora le ilustrează cărțile (Luminița Ciolac); emploi-urile inedite pentru Motănel și Scufița roșie (Marian Mihail); frunzele și fluturii „interpretând” tainele naturii (Adela Crăciunoiu); unele sinestezii insolite pentru ipostazele primare ale instrumentelor muzicale (lon Truică); tradiționalul pelerinaj în universul copilăriei numit generic „Creangă” (Gheorghe Horvat); erudita inițiere în mirajul SF (Mircea Toia); ideea stimulării neconvenționale a creativității (Alexandru Sîrbu); vulpea... privatizată ca modistă (Ana Maria Buzea); micuțul pelican și tehnica lui de pescuit (Artin Badea); ambianța nemaiauzitei legende a bulgărelui dătător de dragoste și viață (Sever Frențiu, Tatiana Apahidean); puștiul capabil să-și tezaurizeze dragostea de natură chiar și într-un oarecare joc de cuburi (Flavia Buref, Gheorghe Naghi); jobenul fermecat și puterile lui magice (Florin Anghelescu); trenulețul fanteziei purtând când personaje−gheme de lână (Isabela Petrașincu), când personaje retro de pe vremea străbunicii prinse în sarabanda unui picnic muzical (Radu Igazsag); mineralele, flori ale adâncului (Doru Cheșu); simpaticul pinguin Pin Pin, inepuizabil în căutarea de ideali parteneri — veritabilă ștafetă a prieteniei și generozității (Luminița Cazacu); pelicanii, egretele, pescărușii insulei Sahalin (Ion Bostan); ireconciliabilul conflict dintre șoricel și pisică adus „la zi” odată cu ziarul „Cașcavalul liber” (Despina Buneci); teoriile de viață administrate de viețuitoarele ogrăzii (Viorel Nica); metafora culorilor curcubeului care conferă relief poetic visului de copil (Virgil Mocanu); burlesca vacanță la țară în care maladive mentalități citadine sunt vindecate prin intensiva terapie a empirismului rural (lon Băieșu. Cornel Diaconu); humoresca humuleșteană „La cireșe” (Ion Manea); amendarea pornirilor belicoase (Liliana Petruțiu); cei trei ursuleți de basm translați în realitate (Sorin Popescu); inventivitatea extraordinară în libera adaptare a lui Daniel Defoe ― Robinson Crusoe secondat de un Vineri mini canibal răsfățat, doi pisoi înamorați, un câine blazat și un papagal grizat (Victor Antonescu); cam didactica demonstrație a continuității noastre de viață și simțire (Gheorghe Știucă); fricțiunile de zi cu zi prezentate în ambalajul puerilității (Valentin Eliseu); travestiul personajelor disneyene (Dinu Petrescu); securitatea la datorie pe și sub pământ, pe și în apă (Mihai Șurubaru); duioșia tușei picturale a binecunoscutei pedepse din „La scăldat” (Olimp Vărășteanu); surpriza unei similitudini ― bunica noastră a tuturor, strămoșul televizorului ― și curajul unei aluzii (firul roșu al farazinilor cu a lor morală a inactivității totale și al lor slogan „Totul e stricat noi și ne-am instalat aici pentru totdeauna” (Vladimir Erșov, Ion Popescu Gopo); traista cu povești a și astăzi strălucitoarei Veronica (Viorica Istrate, Elisabeta Bostan plus Lulu Mihăescu și Margareta Pâslaru).
Am trecut cu vederea faptul că producțiile ultimilor doi ani nu au fost cernute printr-un adevărat filtru de selecție și că natura implicării a fost diferită de la ins la ins. Nu am putut trece cu vederea formalismul dialogului dintre creatori și spectatori și faptul că nu s-a profitat de „eveniment” pentru efectuarea unor specializate sondaje de opinie printre copii.
Am remarcat, în schimb, pe cont propriu: disponibititatea generală pentru refrenul muzical, pentru gaguri de bună calitate, altele decât cele ce plac maturilor, amenderea promptă a formulelor vetuste, inconsistente sau facile de narare cinematografică atât în domeniul ficțiunii animate sau jucate cât și în cel al nonficțiunii.
Bilanțul acestei săptămâni de festival, aflat ― ca și întreaga cinematografie româneasca — la o răscruce, înclină totuși ― cred eu — spre câștigul de candoare dobândit în mod declarat sau nu, în chip conștient sau nu de fiecare participant ― în concurs, în juriu, în sală.
Festivalul filmului pentru copii Piatra Neamț 1990