Un titlu destul de pretenţios, un titlu nu lipsit de un anume echivoc (aşadar nu două din şapte arte, ci două sau şapte arte) a lansat un volum, tipărit de editura «Meridiane», ce merită atenţia. Ne permitem la rându-ne să facem o reducţie, firească, dacă ne gândim la specificul revistei noastre: de la două să rămânem la una din şapte — la arta filmului.
Ne-am oprit, aşadar, la cele cinci studii de filmologie. De la început ni s-a părut demnă de atenţie formula editorială a volumului colectiv. E o cale puţin explorată în domeniul tipăriturii de film la noi. E o şansă (alţii n-au avut-o) pe care editura o oferă unor tinere condeie. De salutat deci ideea.
Rămâne de discutat o altă problemă. În ce măsură au ştiut să-şi valorifice şansa tinerii critici ale căror studii de filmologie au fost incluse în volum. Girul dat de persoana competentă a profesorului
Mihnea Gheorghiu (semnatarul prefeţei) nu poate fi pus la îndoială.
Editura n-a greşit în alegere, dar n-a mers până la capăt, nu i-a ajutat suficient pe aceştia să-şi valorifice publicistic cercetările. Cu o excepţie, studiul lui
George Littera dedicat lui Dovjenko, celelalte scrieri care ţin de partea filmografică a volumului, deşi sunt scrise cu o netăgăduită seriozitate, păstrează încă un aer didactic. Nu vrem să tăiem elanul nimănui, dar era necesar să se lucreze mai mult asupra studiilor pentru a le elibera de anumite paranteze şi explicaţii mai puţin utile într-un volum care se adresează chiar unor cititori avizaţi.
George Littera, cu o mai mare experienţă, cu o gândire bine organizată şi capabilă de sinteze, cu o siguranţă demnă de invidiat în afirmaţii, plastic şi precis în expresie, ne dă în «Marginaliile» sale reperele esenţiale pentru poetica lui Dovjenko. Celelalte patru studii — «Virtuţi cinematografice ale spaţiului» de
Cristina Corciovescu, «Jean-Luc Godard sau cinematograful contestării» de
Manuela Gheorghiu, «Antonioni, de la
Strigătul la
Aventura» de Napoleon Toma lancu, «Elemente de subiectivitate în filmul de autor» de
Florica Ichim — pun în valoare bagajul de cunoştinţe al autorilor, familiarizarea lor cu subiectele abordate, spiritul analitic, conştiinciozitatea cu care au fost redactate.
Pe când un volum colectiv al unor critici care s-au apropiat de filmul românesc? Nu ar fi aceasta o primă deschidere spre o viitoare istorie a unei cinematografii naţionale?
