„Vreau să lansez un erou popular”
Pe platourile de la Buftea, regizorul Savel Stiopul filmează Aventuri la Marea Neagră, prilej cu care a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.
— În filmografia mea, Aventuri la Marea Neagră ocupă un loc aparte. Nu numai ca schimbare de gen, dar și ca importanță: este un examen de precizie, de siguranță, de acuratețe, de stăpânire a elementelor imponderabile care alcătuiesc un film de aventuri. Într-un cuvânt, un prilej de maturizare profesională.
— Până acum în creația dv. a existat o constantă: filmul de actualitate.
— Aventuri la Marea Neagră este „o față” a filmului de actualitate care nu mă solicitase încă. Un exercițiu de transpunere în imagini a unor fapte contemporane care au farmecul întâmplării neobișnuite. Eroismul, aventura temerară, au întotdeauna ceva fascinant; atașate unui erou al zilelor noastre, pot reda o nouă dimensiune a vieții contemporane. Intentionez un film care să exalte virtuțile eroismului, să inoculeze capacitatea de a discerne binele de rău și să afirme forța dăruirii pentru o idee; un film despre rezistența morală a unui om în fața încercărilor, capabil a se stăpâni și a fi el însuși până la capăt.
— Vorbiți-ne mai concret despre acest erou...
— George Martin (alias Florin Piersic) este un tânăr contemporan, unul dintre cei atât de mulți încrezători în ei și în destinul lor în raport cu viața, puternici prin ceea ce știu, cu o dezvoltare morală și fizică aptă să-i scoată învingători din încercări dificile, dar mai ales cu o inteligență eliberată de prejudecățile și de temerile pe care le-au cunoscut generațiile anterioare. Armele lui sunt nu numai cele clasice ale genului — forța, îndemânarea, iscusința, agilitatea și... armele, — dar mai ales o superioritate a inteligenței îndelung antrenate în sensul speculării tuturor ipotezelor și posibilitătilor, deci o inteligență a timpului nostru, aptă să găsească orice pistă, chiar și cea mai neverosimilă la prima vedere. În caracterul lui George stă și plăcerea jocului și a riscului, care face parte întotdeauna din personalitatea învingătorului. De altfel, pe lângă toate aceste atribute ale unui personaj de gen, real sau confundabil cu realitatea, el posedă și atracții care-l fac cu totul personal... Un personaj ca acesta, creat de Piersic, cred că va deveni un erou de largă popularitate.
— Există în cazul filmelor de aventuri (nu numai ale noastre), un risc pe care ați căutat, desigur,să-l evitați: neverosimilul.
— Aventurile lui Martin, deși sunt o ficțiune, capătă contururile realității. Caracterul de verosimil al filmului se menține îndeosebi prin comportamentul eroului, de loc un „superman”, ci un tânăr obișnuit, contemporan, cu toate trăsăturile generației educate de societatea noastră și în care se poate recunoaște orice tânăr întreprinzător și talentat din orice domeniu. Un tânăr obișnuit, cu trăsături specifice poporului nostru, care-l fac un fel de erou popular al zilelor noastre, un Prâslea cel Voinic al epocii motorului cu 8 cilindri și al rachetelor pământ-aer-apă. El poate fi considerat un exemplu de patriotism, de încredere în forțele proprii, de participare activă și sensibilă — cu un atașament necondiționat — la eforturiIe de atingere a unor țeluri superioare, în slujba cărora se pune cu tot ceea ce are mai bun, inclusiv viața sa.
— Este acest film o experiență pe care intenționati să o folosiți mai departe?
— Lucrez împreună cu Horia Lovinescu la un scenariu după piesa sa "Omul care...", pentru un film care să amplifice valorile textului și să le dea potențare cinematografică.
— Savel Stiopul, v-aș ruga să faceti o apreciere cât mai obiectivă asupra momentului actual al cinematografiei românești…
— Sporirea numărului de filme aflate în producție înseamnă, așa cum s-a accentuat în dese rânduri, o mai mare posibilitate de apariție a filmelor de înaltă valoare artistică. Aceasta, bineînțeles, numai dacă se va aplica o bună direcționare a producției noastre și dacă realizatorii vor avea suficientă răspundere pentru a fructifica rodnic avantajele care li se oferă astăzi.
— După părerea dv., care este componenta principală a artei filmului? Și, pe de altă parte care sunt elementele străine cinematografului, la care totuși recurge a șaptea artă?
— Niciodată nu e exploatată suficient capacitatea de expresie a camerei în raport cu elementul filmat. Deci, aș spune că regizorul nu ajunge să fructifice la maximum acest „mise-en-cadre”, care este factorul principal de expresie în cinema. Dacă montajul oferea, într-o vreme, miracolul obținerii unui sens prin juxtapunere, filmul zilelor noastre a descoperit uluitoarea putere a raportării elementelor între ele și a obținerii unei tentații spre meditație prin simpla mânuire a aparatului și a actorilor în cadru. Străin cinematografului este, în mod sigur, jocul de actor exagerat pentru nevoile aparatului.
— Cândva, v-ați exprimat speranța în cineamatorism, ca formulă de viitor a filmului. Acum, vă întreb altfel: cum arată cinematograful dv. ideal?
— Nu pot răspunde decât referindu-mă la ceea ce s-a realizat. O osmoză, să zicem, între McLaren, Antonioni, Godard, Bergman, Fellini, Buñuel și, bineînțeles, Eisenstein. Șapte regizori, citați preferențial... Se pare, însă, că evoluția mijloacelor tehnice în domeniul video-casetelor și al căutărilor cine-magnetice va aduce împlinirea în fapt a cinematografului. Dar aceste păreri sunt un lucru prea cunoscut ca să poată însemna un răspuns.