Atenție! Se filmează: „Viscolul”

     Acceleratul 221 oprește în gara Predeal. Fulguie ușor la început de primăvară, ca într-o poveste și dinspre munte se strâng nori grei. Printre fulgii care se întețesc privirea descopere uimită și bucuroasă, muguri mari, pufoși, sfidând copilărește zăpada și gerul, și totuși ninge din ce în ce mai des, fulgii topin­du-se în stratul de zăpadă nițel muiat, nițel murdărit de pași, de roți. Ninge spre bucuria echipei de filmare a Viforului, strânsă ciopor la Pârâul Rece într-o casă țărănească, pierdută printre nămeți și păzite strașnic de un ciobă­nesc autentic (prevăzut în scenariu, dar găsit har întâmplării) rebotezat, ad-hoc, de cineaști, Tarzan.
     Se filmează o poveste de iubire care vrea să redescopere sunetul pur al sentimentului adevărat, o poveste care-și pornește firul de la o teribilă furtună de zăpadă, ce izolează de oameni și lume un medic și o profesoară. Muntele, cu obrazul aspru ascuns de fardul intens al ceții, va păstra în tăcere taina. O frumoasă poveste de iubire interpretată de Ovidiu Iuliu Moldovan, Anda Onesa și Ileana Predescu. Ce spun ei despre rolurile lor?
 
     Ovidiu Iuliu Moldovan (Andrei Cernescu): „Revin după trei ani de absența cu un rol principal într-un film conținând ( în compartimentele scriitură, regie și imagine) toate pre­misele pentru a fi un film de referință. Princi­palul argument care m-a sedus la lectură a fost coeficientul de verosimilitate, de ome­nesc. Este un scenariu pigmentat cu tot ce are viața de la banal la fantast implicit. Pen­tru Andrei, medicul chirurg, cu o reputație solid construită, întâlnirea cu Eleonora valo­rează cât o experiență limită. Un bărbat ferm, aspru, foarte echilibrat, constate brusc că are încă suficiente resurse de sensibilitate, că viața - îi poate oferi încă experiențe roman­tico-existențiale. Unui om dăruit total profesiei i se dezvăluie misterul neașteptat al întâl­nirii cu iubirea. Categoric, după cele câteva zile petrecute în casa mamei Savu, doctorul Andrei Cernescu va deveni alt om: mai bogat cu o dimensiune melodramatică în măsura în care viața, pe toate coordonatele ei, are aceasta dimensiune de care nu trebuie să ne rușinam. Mă bucur sa filmez cu doi tineri ci­neaști bine însemnați cu inconfundabilă cu­loare a personalității regizorul Anghel Mora, operatorul Basarab Smărăndescu.
 
     Anda Onesa (Eleonora Bianu): „Interpretez rolul unei profesoare din provincie. Foarte mulți vor fi tentați să așeze semnul egal între Eleonora din film și Anda Onesa, profesoara de filosofie-istorie de la o școală generală de lângă Alexandria. Vreau să precizez că Eleo­nora este un personaj total diferit de viața mea, dar asta nu înseamnă că o iubesc mai puțin, dar asta nu înseamnă că nu-mi solicită mult puterea de concentrare. Este un rol greu, de compoziție și nuanțe, un rol cum n-am mai interpretat eu în cei zece ani care au trecut de la debutul în Septembrie".
 
     Anghel Mora (regizorul): „Filmul meu își extrage seva dintr-o nuvelă a lui Dumitru Tranca, publicată în volumul „Viscol și sânge”. Nuvela este foarte ofertantă cinema­tografic, pentru că se concentrează în jurul unei situații-limită. Și un astfel de „miez” per­mite o rotire a personajelor, cu 180 de grade, rotire frumos de conotat filmic. Viforul — filmul celor trei personaje, va fi complet diferit, de Rezerva Ia start și mi-a ridicat deosebite probleme de limbaj cinematografic — să amintesc doar faptul că montajul va fi axat pe flash-back-uri în ecouri și fiecare sunet va completa povestirea. Un film de stare psiho­logica în care „încape” și o splendidă priete­nie între Andrei și un fost coleg de facultate, rol interpretat de tânărul actor Constantin Co­timanis.
     The last but not the least, despre interpreta mamei Savu, actrița Ileana Predescu. Ea este femeia care s-a izolat la margine de lume și oameni, să-și aștepte mereu și mereu soției, trecut de mult în umbra negurilor absolute. Un rol deosebit de dificil, compus din tăceri și tristeți, care-i vine — mănușă — marii noastre actrițe.”
 
     Atenție, se trage secvența visului!
     Tânărul operator Basarab Smărăndescu (practic aflat la debut, pentru că la Cantonul părăsit a semnat imaginea în colaborare) vor­bește puțin, e parcimonios în aprecieri. Izbu­tesc să aflu ce „sunt probleme de rezolvat cu spațiul-cerc al poveștii, iar ușoara decromati­zare ce caracterizează la început imaginea se va transforma într-o explozie de lumină, atunci când sentimentele celor doi ajung la apogeu.”
     A încercat să realizeze pe parcursul a 20 de minute trecerea de la amurg la înserare și apoi la întuneric, a uzat de clar obscur pentru a accentua nota de fantastic a visului și a mai apelat la griuri pentru a întări senzația de monocrom și monocord. Se filmează sec­vența visului și Lucian Dante Gologan, direc­torul de producție, a trecut în agenda perso­nală, odată cu Viscolul cel de-al 38-lea film din cariera sa. Din fericire personajul princi­pal, zăpada, nu a pus nici un fel de probleme și chiar daca furia crivățului nu s-a dezlănțui, turbojetul (o instalație foarte eficientă când e vorba de produs vijelii, viscole, fur­tuni) și-a făcut din plin datoria.
     Ninge din ce în ce mai înverșunat. Gerul asprește obrajii, aduce lacrimi în ochii celor doi interpreți. Un termometru rătăcit sub streașina casei indică minus noua grade Cel­sius. Se apropie înserarea, o înserare grăbită, așa cum este la munte când negurile cuprind brusc lumina, topind-o într-o clipa. Într-o bluză diafană, dantelată, Anda Onesa zâm­bește ușor, ușor ca într-un vis. Alături sobru, în costum de ginere „la patru ace”, Ovidiu Iuliu Moldovan ridică o cupa de șampanie. „În­cet, travling, atenție, filmăm, privirea mai sus, vă gândiți că e un vis frumos într-o vara...” Doar termometrul uitat indică cu în­căpățânare tot minus 9 grade Celsius...