”Arest” pe cinepub.ro: Multiplele fațete ale terorii

     Saga filmelor românești de artă care abordează tema dezideratului disidenței păturii de mijloc în socialism continuă cu „Arest”, de Andrei Cohn, un film duet cu Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu în rolurile principale, care explorează multiplele fațete ale terorii, cunoscută în termeni oficiali ca regim restrictivo-represiv.
     August 1983. Dinu este arestat în timp ce se află cu familia în vacanță la mare. E dus în arestul miliției pentru o simplă declarație despre care nu i se oferă prea multe detalii. Acolo, Neagu este închis în aceeași cameră cu Vali, deținut de drept comun, folosit ca torționar de către securitate, în schimbul unor favoruri. 
     „Cu acest Arest am ajuns la capătul drumului deschis de Cristi Puiu cu Moartea domnului Lăzărescu (Arest e produs de Mandragora, firma fondată de Puiu.) Principiul e același (e principiul care a stat la baza mai multor capodopere ale Noului Cinema Românesc): urmărirea pas cu pas, ca într-un documentar observațional, a unui proces (simulat). În Moartea domnului Lăzărescu era vorba despre procesul internării unui bătrân bolnav grav într-un spital bucureștean. Aici e vorba despre procesul torturării până la moarte a unui om.” (Andrei Gorzo)
     „«Arest» e un film sufocant, ale cărui palme se încolăcesc tacit în jurul gâtlejului spectatorului pe măsură ce povestea se derulează pe ecran. Un film care se petrece aproape exclusiv în interiorul celor patru pereți ai celulei miliției și care mizează puternic pe dinamica dintre cei doi deținuți - care e, grație performanței debutului lui Iulian Postelnicu într-un rol substanțial, o revelație. 
Un hang out film atipic, în sensul în care unul dintre personaje caută să-l anihileze pe celălalt. Jocul lui Postelnicu, condus pe un scenariu bine țesut, e de o complexitate aparte. Teroarea nu vine strict din violență, ci din alternare. Corecția fizică și abuzul verbal e schimbat adeseori cu discuții pe atât de apăsătoare, pe atât de absurde despre muzică, filme, poezie sau gustări preferate.” (Emil Vasilache, cinepub.ro)