Cu un titlu, o copertă şi un „cuvânt înainte" (ultimele două aparţin Lianei Petruţiu) ce ar sugera că această carte se adresează copiilor, monografia semnată de Dinu-Ioan Nicula este, totuşi, o scurtă istorie a animaţiei româneşti destul de ambiţioasă. Formatul „micro” nu îl descurajează pe tânărul autor care-şi propune: „pentru iniţiaţi să fiu suficient de personal în judecăţile mele ca să le trezesc interesul, iar celor ce acum îşi îndreaptă privirile spre acest acaparant gen să le ofer sistematice puncte de reper spre a-şi construi o proprie viziune asupra temei în cauză”.
„Itinerariul” de-a lungul celor 78 de ani de animaţie românească e străbătut în general în tempo accelerat, cu scurte opriri asupra autorilor consideraţi mai importanţi. Operei lui Gopo îi este dedicat un spaţiu privilegiat, destulă atenţie fiind acordată şi cineaştilor care au întemeiat alături de el Studioul „Animafilm” (Olimp Vărăşteanu, Bob Călinescu, Iulian Hermeneanu, George Sibianu etc.). Regizorii care au asigurat diversificarea tehnicilor şi speciilor în anii 60-70 sunt urmăriţi după jaloanele „vârfurilor” din filmografie. Dinu Nicula e un comentator care nu se entuziasmează prea uşor. Observaţiile sale sunt lucide, uneori inspirate, ca în privinţa lui Ion Truică, în cazul căruia „cuvântul hieratism ar putea lăsa locul unei mai ponderate etichete-sobrietate-căci, în fond, autorul se adresează unor mituri laice, în speţă mituri ale artei”. Interesantă e şi constatarea că opera lui Mihai Bădică „pune o mare miză pe dualitatea teluric-luminos”.
Autorul trece prea grăbit asupra filmografiilor unor Laurenţiu Sârbu şi Luminiţa Cazacu, universul lor solar neatrăgându-l în mod deosebit. Pripită mi se pare şi judecata globală aplicată generaţiei 80, pe care o consideră „una a risipirii, astfel încât se poate spune că ea cuprinde crâmpeie de personalităţi". Să nu uităm că unii dintre reprezentanţii acesteia sunt autori foarte bine cotaţi în străinătate: Zoltan Szilagyi a continuat să lucreze cu succes în Ungaria, iar Ştefan Anastasiu în Canada. Cât despre Radu Igazsag ale cărui filme afirmă un univers inconfundabil de autor, el nu şi-a trădat vocaţia realizând în ultimii ani documentare, ci a traversat onorabil o perioadă unde peliculele ambiţioase nu şi-au găsit încă finanţatori.
Cu toate scăderile sale, monografia lui Dinu Nicula are meritul de a sintetiza o mare cantitate de informaţii şi de a se opri asupra unui domeniu pe nedrept ignorat de alţi confraţi.
