În seara de 13 februarie, profitînd de creşterea interesului cinefil în perioada Festivalului de la Berlin, Institutul Cultural Român din capitala Germaniei a prezentat la sediul său, în premieră mondială, Lindenfeld, o poveste de dragoste, cel mai recent film al cineastului Radu Gabrea, un lungmetraj de ficţiune cu un subiect deosebit de atractiv pentru publicul local (după cum au dovedit-o sala plină şi discuţia aprinsă de după proiecţie).
Lindenfeld, o poveste de dragoste are scenariul semnat de dramaturgul şi prozatorul
Adrian Lustig în colaborare cu regizorul-producător al filmului şi este inspirat de romanul „Lindenfeld” al lui Ioan T. Morar, „repovestit“ (după cum precizează genericul final) de către scriitorii Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu.
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ullie) Winkler, preşedintele unei mari companii (personaj principal interpretat de
Victor Rebengiuc, aflat la prima colaborare cu Radu Gabrea), vede la televizor un reportaj despre un fost sat săsesc din Banat, astăzi abandonat. Acesta este Lindenfeld, în care Ullie se născuse şi trăise până în 1945, când cei mai mulţi membri ai comunităţii (inclusiv părinţii săi şi iubita sa de atunci, Helga) au fost deportaţi în lagărele sovietice; asistăm la dramaticul eveniment într-un flashback care trece rapid de la idilic, când în prim-plan este jocul celor doi îndrăgostiţi, la sadic şi grotesc, când în cadru pătrund grobienii reprezentanţi ai noii puteri, impuse de la Răsărit.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ullie este puternic marcat de imaginile văzute şi de reîntâlnirea accidentală cu o fostă consăteană, care îl anunţă că Helga trăieşte, aşa că decide ca, împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe iubita sa din cruda tinereţe (interpretată la maturitate de
Victoria Cociaş), care îi relatează, cu un umor foarte amar, ororile prin care au trecut locuitorii satului de odinioară: unii au murit de foame şi de frig în lagăr (precum părinţii ei), în timp ce alţii au apucat eliberarea din 1950, pentru a se întoarce acasă şi a fi deportaţi din nou, de data asta în Bărăgan, unde şi-au găsit sfârşitul (precum părinţii lui).
Momentele tragicomice se înmulţesc după decizia protagonistului, revenit la Frankfurt, de a deschide Fundaţia Lindenfeld, care să sprijine reconstrucţia satului. Acum, fiul adoptiv al lui Ullie, temându-se că-şi va pierde moştenirea de milioane, şi avocatul său de o ingeniozitate diabolică îl angajează pe Oskar Prechtel (
Mircea Diaconu), regizor al Teatrului German de Stat din Timişoara, pentru a monta la Lindenfeld un spectacol impresionant, bazat pe improvizaţie, pentru un singur spectator: bătrânul Winkler.
Găselniţele scenariului, virtuţile regiei şi performanţele interpreţilor au încântat publicul, alcătuit deopotrivă din germani şi români, iar Radu Gabrea şi actriţa Victoria Cociaş au avut de răspuns la multe întrebări după film, având astfel ocazia de a dezvălui multe detalii interesante din culisele producţiei. De pildă, regizorul a mărturisit că a folosit muzica lui Johann Pachelbel (celebrul
Canon în D Major al acestuia) ca un omagiu adus cineastului german Werner Herzog, care utilizase aceeaşi piesă în
Enigma lui Kaspar Hauser. Cu privire la aceste eveniment, Cristina Hoffman, directoarea ICR Berlin, mi-a declarat: „Ne leagă o lungă relaţie de prietenie cu Radu Gabrea. Anul trecut, tot în timpul Berlinalei, am organizat, în premieră internaţională, proiecţia documentarului
Evrei de vânzare şi a docudramei
Trei zile până la Crăciun. Radu Gabrea a produs filme, timp de 25 de ani, în Germania. Subiectul
Lindenfeld este o punte între România şi Germania, şi un astfel de film nu putea decât să atragă un public cosmopolit, german, român şi, evident,
Banater Schwaben“.
