Actrițele Cristina Flutur și Cosmina Stratan au primit premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Cannes, pentru rolurile din noul film al lui Cristian Mungiu, După dealuri. Cele două actrițe au vorbit despre personajele lor și despre relația complicată și delicată a celor două prietene, Alina și Voichița.
Ileana Bîrsan: Este o diferență majoră între scenariu și film? Ce v-a surprins cel mai mult mai mult văzând filmul?
Cristina Flutur: Lucrurile se schimbau în timpul filmărilor și le lăsam să se întâmple. Scenariul, filmarea și filmul sunt cumva trei entități diferite, dar care comunică între ele. Iar filmul arată altfel decât cum mi l-am imaginat eu. Nu mă uitasem deloc la Alina pe video assist și nu știam cum și cât se vede din ceea ce se întâmplă în sufletul ei. Simțeam că, dacă mă detașez și mă uit de undeva din afară, o să-mi fie mai greu să mă întorc la ea.Am preferat să rămân înăuntru și să trăiesc acolo odată cu ea.A fost frumos când am văzut filmul și gândul ținut sub presiune trecea dincoace de ecran și devenea vizibil.
Cosmina Stratan: Lucrurile surprinzătoare pentru mine s-au întâmplat la filmări. Înainte de filmarea unei scene, vorbeam cu Cristian și cu ceilalți actori și ajungeam cu textul într-un anumit punct, iar la filmarea propriu-zisă povestea ne ducea în altă zonă. Personajul meu avea o reacție cu totul neașteptată și pentru mine. Nu m-au surprins prea multe, pentru că mă mai uitam pe video assist și asta chiar m-a ajutat de câteva ori.
Dar mi-a fost foarte greu să țin sub control personajul. Inițial, am crezut că e o fată foarte asemănătoare cu mine și că avem destule puncte în comun și, cu cât filmam, îmi dădeam seama că sunt mari diferențe între noi și că aveam nevoie de cineva care să mă ajute să mă mențin pe drumul acela, să păstrez totul înăuntru și să nu izbucnesc niciodată.
I.B.: Dincolo de iubirea voastră pentru propriile personaje, există elemente cu care ați fost în dezacord sau în conflict?
C.S.: Nu știu dacă este o zonă în care un actor nu vrea să ajungă, este foarte atractiv să existe conflictul acesta.Au fost multe reacții ale Voichiței pe care nu le înțelegeam. Cred că cea mai dificilă parte a personajului a fost pasivitatea asta activă. Ea acționa prin non-acțiune. Nu știu dacă eram în conflict cu genul acesta de atitudine, dar mi-era greu să înțeleg că ea, în situația aceea, acționa în acest fel, alegea să asculte părerile celorlalți și nu avea mare încredere în instinctul și în sufletul ei.
C.F.: Când am citit prima oară despre Alina, m-am gândit: la câți kilometri distanță e fata asta de mine... Cum am să pot ajunge la ea? M-am bucurat însă că am primit rolul ei, tocmai pentru că mi se părea atât de departe. Dar nu pot spune că am fost în conflict cu ea. Am simțit-o și am iubit-o de la început, i-am acordat credit și, indiferent de ceea ce făcea, îi găseam o explicație și i-am înțeles până la capăt reacțiile și alegerile. Mă gândeam că poate și eu, dacă aș fi avut biografia ei și aș fi trecut prin ce a trecut ea, aș fi reacționat la fel.Așa nu mai puteam să o judec.
I.B.: Din punctul vostru de vedere, despre ce este acest film?
C.F.: Este un film despre iubire, despre libertate și despre alegere. Printre multe altele. Și mai e ceva. Noi, de foarte multe ori, credem că știm ce e mai bine pentru celălalt. Primim și dăm sfaturi, suntem împinși într-o direcție sau alta, uneori fără să ni se ceară și nouă părerea, nu luăm în considerare liberul arbitru. În film, toți au știut ce e mai bine pentru Alina și, la un moment dat, nimeni n-a mai întrebat-o nimic.Au luat în mâinile lor destinul ei, cu cele mai bune intenții.
C.S.: Pentru mine, filmul este despre Dumnezeu.
I.B.: Relația de iubire și prietenie dintre cele două fete se blochează, sau ajunge pe un drum închis. Ce anume nu ați acceptat sau nu ați înțeles din personajul celălalt?
C.F.: Citind scenariul, eu, Cristina, le înțelegeam pe amândouă. Dar Alina nu reușește s-o înțeleagă pe Voichița și n-o înțelege până la sfârșit.Tocmai pentru că ea are un curaj, o putere de a acționa și o libertate interioară pe care se așteaptă să le aibă și Voichița. Și înăuntrul iubirii începe să crească furia. Gestul, acțiunea Voichiței vin, dar mult prea târziu. În scena dezlegării, sufletul Alinei e deja înghețat de atâta așteptare. Întâlnirea nu mai este posibilă.
C.S.: Cred că vârsta pe care Voichița o avea nu-i permitea să-și explice motivul pentru care Alina nu înțelegea niște lucruri care pentru ea erau foarte clare.Voichița era la stadiul în care împrumuta foarte mult din ideile celor din jur, fără ca ele să fie trecute prin filtrul personal. Cred că aici a fost începutul rupturii. Însă filmul e și un traseu de maturizare pentru personajul meu, pentru că, trecând prin această nenorocire a înțeles că a greșit foarte mult și că ar trebui să meargă pe drumul ei de acum încolo.
Dacă a trebuit să moară cineva ca oamenii aceia să înțeleagă că au greșit...
C.F.: Da, câteodată e nevoie de asta.
