„Ce film îi?” ― se oprește și întreabă un bătrânel care trece cu bicicleta pe strada Ocnei din Sibiu. I se răspunde, zice „mulțumesc” și pleacă mai departe. Sibienii sunt oameni potoliți și politicoși. Și norocoși. Orașul lor se află în miezul unei schimbări răvășitoare pentru evenimentul de anul viitor; ei sunt deja centruI universului. Radu Gabrea ecranizează romanul lui Eginald Schlattner, „Cocoșul decapitat”, dar nu filmează la Făgăraș, unde se petrece acțiunea, ci la Sibiu, Tălmaciu, Mediaș și Agnita. Adică în județul Sibiu. La cât de european e romanul, la fel de european e și filmul. Premiera lui va avea loc în cadrul programului „Sibiu − Capitală Culturală Europeană 2007”.
Pe strada Ocnei, în locul unei blănării
Să iei parte la o filmare e întotdeauna palpitant, dar când filmul e unul de epocă, amestecul timpurilor devine și mai ademenitor. Pe strada Ocnei, în locul unei blănării a fost amenajat magazinul lui Iulius Goldschmidt, tatăl eroului, „Feronerie − Obiecte metalice”. La cât de „cosmopolite” au devenit firmele din Sibiu, aceasta n-ar suna strident, pentru că tocmai am trecut pe lângă o firmă pe care „Micul meseriaș” e scris și în germană, și în ungurește, și nu e din film. O caleașcă pe care am văzut-o în urmă cu cinci minute pe strada 9 Mai mă avertizează că locul de filmare e departe. „Cred că acesta e unul dintre filmele cele mai complexe care se turnează în ziua de azi, prin multitudinea de locuri de filmare prin structura distribuției, care e atât din România, cât și din Austria, Germania și Ungaria”, îmi spune producătorul executiv al filmului, Florin Paraschiv. „Avem trei locații principale în Sibiu, dar și scene de ansamblu, cu multă figurație, cu trăsuri și mașini de epocă. Toate mașinile vin din Ungaria, iar caii i-am găsit la o herghelie de lângă Sibiu. Pentru că Cibinul va fi Oltul din carte, a trebuit să facem o «toaletă» a malurilor pentru a putea amenaja ștrandul din carte. Asta se întâmplă la Tălmaciu. Filmările merg bine, dar ne cam hăituiește ploaia și trebuie să schimbăm programul în fiecare dimineață. Centrul regional de meteorologie ne. trimite zilnic prognoza și în funcție de ea ne tot organizăm. Până acum n-am ratat decât o zi, când o ploaie torențială ne-a împiedicat să filmăm la Tălmaciu, dar o să recuperăm.”
Două fete care seamănă de parcă sunt în oglindă stau țintuite locului, în mijlocul trotuarului, și se țin de braț. Sunt gemene și nu se află la primul film. Au figuri retro, părul lung le e împletit și strâns coc sub pălărie ― dar sarcina lor nu e grea. Trebuie să meargă vreo 5 metri până la colț. După vreo trei repetiții, cât s-a oprit circulația, se așază în colț un felinar și secvența se filmează, timp în care nimeni nu vorbește, tușește sau strănută. Probabil inclusiv călătorii din autobuzul 12, care așteaptă ardelenește să li se dea liber. Și calul de la trăsura din colț se vede că e de la Sibiu, căci stă cuminte locului, fără ca vreun cascador (de la București ) să adaste pe lângă el.
Ovidiu Schumacher revine în România după o absență de 25 de ani
Radu Gabrea a ieșit acum din atelier în stradă, Se instalează la video-assist și se pregătește de repetiții, pentru a filma o scurtă secvență de interior. Angajații blănăriei, cu halatele pe ei ca să mai ajute la treabă, stau în spate și chibițează. La duble își dau cu părerea. „Fain o ieșit acuma”, zice unul, cu aer de mare cunoscător. „Pentru mine, romanul are o mare semnificație”, îmi spune Radu Gabrea într-o scurtă pauză. „El se află în linia temelor mele cu oameni care sunt în afară, care au probleme de adaptare. Aici e vorba de o comunitate închisă, care, prin anumite greșeli istorice, ca să zic așa, s-a prăbușit, iar eroul e la final condamnat să fie în afara societății, fiindcă are de optat între religie (Biserica Evanghelică) și nazism, într-un moment în care, în Transilvania, ele sunt total opuse. Cred că filmul va fi foarte bine perceput în România. E vorba de o comunitate care a trăit aici 800 de ani și care a avut relații foarte bune cu românii, dovadă că în 1918 sașii au fost primii care au acceptat unirea Transilvaniei cu România. Mie romanul mi-a plăcut foarte mult, e superb scris, și dincolo de considerentele politice este povestea a patru tineri, cu toate problemele vârstei lor. Sunt niște destine în mic, confruntate cu o cotitură istorică. Am norocul unor actori foarte buni, foarte serios vorbesc. Cu românii Ioana Iacob și Axel Moustache (care s-a decis acum câteva zile să-și schimbe numele din Mustață) o să aveți mari surprize. David Zimmerschied e un actor tânăr din Germania, care a avut câteva succese pe scenă la Zürich, iar tânăra Alicja Bachleda-Curus, o mare speranță, a venit direct de la Hollywood, unde a filmat cu Kevin Kline.” Distribuția îi mai numără pe actorii români Dorel Vișan, Monica Ghiuță, Victoria Cociaș, dar și pe Ovidiu Schumacher, care s-a stabilit acum 25 de ani la München, unde predă actoria.
Radu Gabrea e mândru și de europenitatea producției. Proiectul e printre puținele inițiate în România și care a obținut ulterior finanțare internațională. Să pui un asemenea proiect pe picioare durează cu atât mai mult cu cât sunt mai mulți finanțatori. Cocoșul decapitat a obținut finanțare de la CNC în urmă cu doi ani și jumătate, dar se filmează de-abia acum. „Termenele din legea precedentă a cinematografiei erau aberante. E foarte bine că s-a înțeles acum că în 6 luni nu se poate pune pe picioare o producție decât dacă e făcută de la stat”, afirmă Radu Gabrea.
Din partea română au fost de mare ajutor CNC și TVR, dar participarea internațională e esențială. De aceea, premiera de la anul a filmului va fi una concomitentă, pe axa Sibiu−München−Viena−Budapesta. Producătorul, Arno Ortmair, e din München, iar televiziunea bavareză a fost cea care „a aprins fitilul finanțării”. Pe urmă au sărit ARTE, ungurii, austriecii.
Sprachen Sie Deutsch?
Sibienii nu știu aceste amănunte și nici nu le pasă de ele. „Bă, ce-o făcut aici!”, exclamă un copil care trece cu skate-ul pe lângă vitrina pe care sunt lipite reclame de epocă. Axel Moustache trece pe lângă mine cu mănușile în mâini și ciorapi de lână netoarsă peste ghete. În film e iarnă, afară e o toamnă timpurie. Îi spun că are un fizic de anii '40 și îmi răspunde că de fapt nu arată așa, că a trebuit să-și tundă pletele și să-și netezească părul. Are 25 de ani și a terminat UNATC-ul la clasa lui Adrian Pintea. Acum e angajat la Secția germană a Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu. Am spus-o oare? Cocoșul decapitat e vorbit în germană. Acesta este, cred, primul film care urmează noua precizare din Legea cinematografiei referitoare la filmele în limbile minorităților etnice. Va trebui să învățăm germana? Nu-i musai, dar nici nu strică. La Sibiu, clasele primare în limba germană funcționează bine−mersi, dar la ele sunt înscriși doar copii români.
