Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



„Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” – Ce părere aveţi?


Aurel Baranga: Transpunerea cinematografică a unei nuvele, atunci când este excepţională, devine infinit mai dificilă şi mai plină de riscuri pentru realizatorii cinematografici decât cea a unui scenariu, fie el şi onorabil. «Moartea lui Ipu» este una dintre cele mai reuşite nuvele din întreaga literatură română şi nu cred că exagerez dacă o aşez în stima mea lângă «O făclie de Paşti». Înţelegem de aici ce sarcini uriaşe şi-au luat regizorul şi interpreţii filmului. Sunt fericit să constat că s-au achitat nu onorabil, ci memorabil. Filmul este o reuşită deplină ce va fi, sunt încredinţat, receptat de spectatori cu infinite voluptăţi intelectuale.
Mihnea Gheorghiu: Era în primul rând necesar. Este primul nostru film de război, care îşi pune şi ne pune această întrebare tulburătoare: «Victoria insurecţiei armate din 1944 a reprezentat şi o victorie pe plan social, sau numai un început de drum spre aceasta victorie?»
Tragicul final al filmului evocă, impresionant, acea încărcătură de revoltă din care s-au constituit premizele insurecţiei din februarie 1945 finalizată în instaurarea guvernului popular din 6 martie.
Iulian Mihu: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte este una dintre cele mai pasionante surprize oferite de cinematografia noastră. Copleşitoare prin dramatism şi originală prin subiect, opera tratează realismul aproape de document printr-un simţ poetic ieşit din comun. Rareori mi s-a întâmplat să văd un film atât de bine povestit. Poate doar O noapte furtunoasă, Moara cu noroc şi Zodia Fecioarei ar putea să se apropie de această calitate atât de necesară filmului românesc. Nu vreau să numesc toţi actorii care sunt conduşi de Sergiu Nicolaescu cu o ştiinţă a îndrumării de asemenea remarcabilă. Doresc doar să reamintesc de Ioana BuIcă. despre care întotdeauna am avut o foarte bună părere, dar care, de această dată, s-a întrecut pe sine. Şi încă o remarcă: Maria Clara Sebök e o prezenţă pregnantă şi trebuie să intre în atenţia noastra cât mai des.
Mircea Mureşan: Încă o şansă a filmului românesc de a intra în circuitul valorilor internaţionale, datorită scenariului, regiei şi interpreţilor în egală măsură.
 
 
(Cinema nr. 2, februarie 1972)

Tags: atunci i-am condamnat pe toti la moarte film, despre film, sergiu nicolaescu, titus popovici

Comments: