Întâlnire cu vechi prieteni (1971)

Opinia criticului
Imun la inevitabilele dezamăgiri şi nostalgii, Ilieşiu s-a apucat, de dragul unei pasionante idei, să scormonească în propria lui filmografie. A scormonit în vieţile câtorva dintre cei care au trecut prin ea cu 20−17−10 ani în urmă. S-a încăpăţânat să-i caute, să-i găsească şi să-i pună faţă în faţă, cu ei înşişi, cei de odinioară, rugându-i să-şi spună părerea despre bucata de drum, de viaţă, parcursă între timp. Existau toate premisele pentru un film excelent, de vibrant adevăr psihologic, de largă cuprindere a sensurilor şi implicaţiilor, Dar cuvintele oamenilor ce-şi privesc trecuta tinereţe au fost puţine şi neutre — emoţiile se spun greu în cuvinte. În plus, se înghesuie cam mulţi într-un singur film. Deşi poate prea aglomerate, deşi poate nu întru totul valorificate din pricina aceluiaşi timp veşnic neîncăpător, imaginile au spus în schimb multe despre munca de ieri a oamenilor care a dus la realizările de azi, despre munca lor de azi care va determina ziua de mâine. (Eva Havaş, Cinema nr. 8, august 1971)