Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Apoi s-a născut oraşul (1972)

Apoi s-a născut oraşul (1972)

- Documentary Short Movie - AG -

Synopsis: Dispariţia vechiului oraş Orşova înghiţit de apele Dunării odată cu construirea barajului şi a hiodrocentralei de la "Porţile de Fier".

Director: Constantin Vaeni

Writer: Constantin Vaeni

Stars:



Casting:

Browse the entire cast and crew

Produced By

Studioul "Alexandru Sahia"

Distributors

Româniafilm

Festivals, Awards

  1. 1972 - ACIN - Opera Prima
    1972 - Salonic - Premiul special al juriului

Storyline

"Oraşul Orşova, un colţ Iiniştit de Iume, cu clădiri vechi, cu trăsuri, cu tineri şi pensionari, cu parcuri şi alei romantice (chiar şi când se plimbă pe ele senectuţi), oraşul acesta, Orşova, este sortit pieirii. Va fi acoperit de ape, în locul lui va exista un mare Iac de acumulare şi o hidrocentrală. Porţile de Fier. Simplu! Cât este de simplu se va vedea într-un film tulburător despre suferinţa unor oameni, despre mormintele inundate (deşi preotul explică ritos că s-a strămutat şi ultimul mort!), despre casele dinamitate peste care, mai apoi, trec buldozere, despre lacrimi, lucruri şi bocceluţe făcute în pripă, fiindcă oamenii se vor muta, mai încolo, în blocuri noi, unde viaţa va reîncepe. Poate fără alei (o să se facă), fără parcuri (copacii trebuie să crească), fără romantism (deşi iubitul o plimbă pe iubită pe motocicletă, pe un bulevard cu apă băltită şi sunt atât de fericiţi!), cu mai puţină linişte şi mai multe griji. Dar este vorba de un sacrificiu asumat. Barajul trebuie să se construiască. Interviurile din off, luate celor implicaţi în acest eveniment, pendulează între deznădejde şi speranţă. Există "voci" care regretă Orşova, vechea Orşovă, există "voci" care suferă, există şi "voci" deznădăjduite, dar şi "voci" tonice, care spun hotărât: "viaţa continuă!". Apoi s-a născut oraşul nu este un film comod. Şi faptul că a trecut de cenzura vremii se datorează formei sale poetice. Cu tot dramatismul conţinutului, poemul cinematografic realizat de Vaeni netezeşte asperităţile şi pune accent pe sentiment, învelind "pumnul" într-o mănuşă de mătase" (Laurenţiu Damian, vol. "Filmul documentar")

Trivia

  • Debutul în regie al documentaristului Constantin Vaeni.
Opinia criticului
"Incontestabil, cel mai bun film al stagiunii îl dă unul dintre ei, Constantin Vaeni. Documentarul său, Apoi s-a născut oraşul, parafrazează prin titlu filmul de ficţiune al lui Andrei Blaier, Apoi s-a născut legenda. Într-un fel cele două lucrări sunt rodul unui impuls similar. Andrei Blaier îşi propusese să descopere faţa reală a vieţii de şantier, înainte ca ea să fie stilizată de legendă, iar Constantin Vaeni contemplă ultimele clipe din viaţa vechiului oraş Orşova, înainte ca apele Dunării să-l fi inundat şi un nou oraş să-i fi luat locul pe malul lacului de la Porţile de Fier. Performanţa lui Constantin Vaeni ţine în primul rând de faptul că el nu s-a oprit la obişnuita antiteză prezent-trecut, cum se procedase în alt film al acestei stagiuni — După zece ani. Însăşi materia era diferită, cum diferită fusese Orşova veche de groapa Floreasca. Dar şi modul de abordare a temei a fost altul, mai profund şi mai angajant. În loc de a recurge la o opoziţie sumară, inevitabiI plafonată de un sentiment de suficienţă, Vaeni priveşte depărtarea de trecut „cu ochii dilataţi”— cum remarca Irina Petrescu în una din confesiunile încredinţate revistei noastre. Tânărul cineast nu preia, nici la propriu şi nici la figurat, imagini filmate de alţii, ci e el însuşi martorul uimit aI dezagregării unui univers. Oricât ar fi de legitimă, dispariţia unui întreg oraş nu încetează să fie tragică. Autorul nu-şi drămuieşte mărturia, nu ne ascunde că această experienţă l-a şocat şi i-a creat obsesii — de aceea reia de două sau de trei ori imaginea aruncării în aer a bisericii, de aceea nu uită nici să ia un interviu preotului, ca să afle cum au fost mutaţi morţii din oraşul rămas sub ape, de aceea montajul filmului său este nervos, sincopat, copleşitor uneori prin acuitatea sentimentului. Uneori, fiindcă filmul are şi pasaje neutre şi repetă inutil, spre final, imagini din noul oraş, potrivite, unele din ele, altui film, eventual turistic sau publicitar." (Valerian Sava, Cinema nr. 7, iulie 1972)