Este primul lui film şi vrea să mai facă unul. Se revendică din Caragiale, ca observator al lumii bucureştene, şi e influenţat de Dogma lui Lars on Trier, ca exerciţiu stilistic. Artist plastic şi scenarist în devenire, Pancencu spune că a vrut să facă un film pentru că a primit o cameră de filmat. A scris scenariul împreună cu Adrian Iulian Drăghia, absolvent şi el la UNARTE.
Povestea are câteva personaje dintr-o zonă crepusculară, o lume care trăieşte la acelaşi nivel al mării. Lumea căzută din jurul nostru. O mamă oarbă (Iulia Dumitru), care trăieşte în realitatea vocilor de la televizor. Un fiu, Alexandru (
Gabriel Sandu), care are grijă de ea, se droghează şi are o iubită, Ruxandra (Teodora Păcurar). Al doilea fiu Mihai (Vlad Basarabescu), care a renunţat la şcoală, e aurolac şi prostituată masculină. Trufă (Adrian Hostiuc) este furnizorul lor de droguri şi cinicul închis în casă, amantul lui Mihai. Ruxandra este singura care trăieşte şi în rutina cotidiană, are un serviciu cu un şef libidinos (Ioan Paraschiv) şi îl iubeşte pe Alexandru, care ştie să profite de bunăvoinţa ei.
Filmul are o copertă de început şi una de final, cu un decor teatral, în care Gabriel Sandu introduce sau încheie povestea. Teatralitatea lor este în contrast evident cu brutalitatea poveştii, cu mişcarea emoţională a camerei de filmat şi cu lumea în care trăiesc eroii.
Dristor este o "comedramă", cum îl recomandă pagina de facebook, un film independent, realizat fără bani. „Am cheltuit vreo 200 de lei pe fasole bătută pentru actori”, mărturiseşte Pancencu. Nu asta i-a lămurit pe oameni să participe la proiect, ci intensitatea poveştii, scriitura şi pasiunea autorului.
DRISTOR Teaser #1 (să curgă postmodernismul din pahare)
DRISTOR Teaser #2
