La sfârşitul anilor '40 urmează studii de actorie şi regie în România, la Iaşi (Facultatea de regie din cadrul Conservatorului) şi URSS, la Moscova (VGIK). Din 1953 realizează filme documentare la Studioul "Alexandru Sahia" impunându-se printr-o carieră prolifică (peste 200 de titluri) şi de prestigiu (participări şi premii la festivaluri naţionale şi internaţionale).
Printre colaboratorii săi fideli se numără scenarista Eva Sîrbu care spune despre el: "Când priveşti o moară de vânt te gândeşti la Don Quijote... Eu mă gândesc la regizorul Jean Petrovici."