Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1958). Debutează pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, după care joacă la Teatrul din Bacău şi la Teatrul Naţional din Cluj (rol de referinţă - Caligula, din piesa lui Albert Camus), înainte de a fi angajatul Teatrului Naţional din Bucureşti începând din 1970. După revoluţie, este directorul Teatrului "Maria Filotti" din Brăila (1991-1995). În film este actorul fetiş al regizoarei Malvina Urşianu.
"Ori de câte ori e nevoie de un erou care să străbată cu decenţă şi diplomaţie situaţii dificile, ori de câte ori e nevoie de un actor care să ştie trăi cu discreţie sentimentele mari, sfâşietoare, patetice, toată lumea se gândeşte la George Motoi.
|
ACIN | Trecătoarele iubiri | Premiul pentru interpretare masculină |
|
TIFF | Premiul pentru întreaga carieră |
Un jucător |
1995 |
|
|
1992 |
|
|
1991 |
|
Tatăl |
1987 |
|
Florescu |
1985 |
|
Deivos |
1985 |
|
Deivos |
1984 |
|
|
1984 |
|
Emil Codrescu |
1984 |
|
Măleanu |
1983 |
|
Deivos |
1983 |
|
Deivos |
1981 |
|
Soţul spălătoresei |
1981 |
|
Ing. Vlad Negher |
1981 |
|
Ing. Voinea |
1981 |
|
|
1981 |
|
Şerban |
1980 |
|
Stulpnagel |
1980 |
|
Spionul X |
1980 |
|
Alexandru Lăpuşneanu |
1979 |
|
Cancelarul Jojika |
1977 |
|
Niculae Moromete |
1976 |
|
Buzescu |
1976 |
|
Fred |
1975 |
|
Reinhardt |
1974 |
|
Damian Jder |
1974 |
|
Valenţiu Pop |
1974 |
|
Damian Jder |
1973 |
|
"Amicul" |
1973 |
|
Andrei |
1973 |
|
Muşat |
1973 |
|
Marinescu |
1972 |
|
Doctorul |
1971 |
|
Cristea |
1970 |
|
Diacul |
1970 |
|
|
1967 |
|
Anton Vişan |
1963 |
|
Primul soţ al Ioanei |
1962 |
George Motoi – Fișă aproape personală
- Eva Sîrbu
George Motoi – De la capăt…
- Eva Sîrbu
Reflecție, inspirație
- George Motoi