Premiera Taximetriști de pe 16 ianuarie, la Cinema City Cotroceni, a rămas fidelă spectacolului dual al filmului: oamenii industriei cinematografice, sobri de fel, s-au înghesuit pe aceleași culoare cu demizeii flamboaianți ai lui vineri seara, club kids și influenceri. Astfel și-a început cariera cel de-al treilea lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu, păstrând principiul anterioarelor Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018) și Mia își ratează răzbunarea (2020), cărora li se alătură într-o trilogie bucureșteană despre de-la-sine-înțelesuri.
Doar că, în fapt, Taximetriști se folosește altfel de cinema – montajul alert, mișcările de cameră utilitare, culorile țipătoare și replicile antologice la minut își încearcă norocul și la un public diferit de acela al filmelor și spectacolelor precedente ale lui BTO. De altfel, scenariul are la origine o piesă de teatru scrisă (și regizată) de Olteanu împreună cu Adrian Nicolae și pusă-n scenă la Apollo111.
Nu-i destul să cunoști orașul. Noaptea a doi taximetriști, băiatul rău Lică (Alexandru Ion) și Liviu (Rolando Matsangos) cel bun, îi poartă prin spectacolele de personalitate contra-timp ale bucureștenilor; timizii, misterioșii, agresivii bucureșteni – un film fără (la vedere) și despre București. Odată pornit taximetrul, dialogurile devin care-pe-care, în stilul umorului „nicăieri ca la noi”, însă, deși fiecare replică și tăietură de montaj își caută efectul imediat, filmul nu-și uită rostul umanist pe care-l îndeplinește printr-un cinism de Dâmbovița. Alexandru Ion, Bogdan Theodor Olteanu, Adrian Nicolae și Victoria Răileanu (actrița din rolul soției lui Liviu, în prag de divorț) au vorbit despre noua viață a spectacolului pe ecran, Bucureștiul în absență și (de)construcții narative.
