Umor moldovenesc

     Hazardul distribuţiei de filme a făcut să se regăsească în acelaşi timp pe ecrane doi modoveni cu cele mai recente lungmetraje ale lor: Corneliu Porumboiu şi Igor Cobileanski. Porumboiu cu filmul Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, Cobileanski cu La limita de jos a cerului. Ambii au debutat cu scurtmetraje de un umor irezistibil, zonă din care amândoi încearcă să evadeze treptat. Nu se poate spune că în filmele lor recente umorul lipseşte cu desăvârşire.

     În Când se lasă seara..., el stă aţipit undeva în subteran, în La limita... ţâşneşte periodic, reuşind să coloreze fondul dramatic al poveştii.
Dacă românul s-a născut poet, putem spune că moldoveanul s-a născut hâtru şi şugubăţ. El stă ca un motan pe sobă, cu ochii mijiţi, observând tot ceea ce mişcă în jur şi, zâmbind a râde, taxează, mai cu blândeţe, mai cu sarcasm. Priviţi două mostre de umor moldovenesc: Călătorie la oraş de Corneliu Porumboiu şi (Plictis) şi Inspiraţie de Igor Cobileanski.