S-a născut la 21 august 1926, într-un sat din Grecia numit Argos Orestikon. În 1930, familia Caragiu se stabileşte în Dobrogea. Acolo îşi petrece deci copilăria, acolo asistă la «spectacolele» pe care bunica, «o femeie înzestrată cu o fantezie extraordinară, cu o capacitate remarcabila de a extrage din viaţă substanţa comică» — cum singur spune — le improviza la ea acasă, duminica. «Spectacolele constau într-un fel de film al săptămânii, în care bunica — Daphna se chema — parodia toate întâmplările demne de reţinut din acea săptămână.
Era foarte caustică, necruţătoare chiar, dar din câte îmi amintesc, lumea se amuza cumplit. Cu mine era duioasă şi blândă — mă iubea mult, cred — şi pot să afirm cu toată răspunderea că primul meu profesor de teatru a fost ea».
În 1940, se află la Ploieşti. Liceul deci şi-I face acolo, şi în cadrul lui organizează ca regizor, ca actor, ca scenograf, spectacole. Corneille, Racine, Caragiale.
În 1945, se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. În acelaşi an, Victor lon Popa, al cărui vis era să înfiinţeze un teatru studenţesc, îl remarcă la examenul de triere: văzut, plăcut, acceptat Un an mai târziu însă dă examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică pe care îl absolvă în 1950.
În 1949 — student încă în anul III — este angajat la Teatrul Naţional, pe scena căruia joacă: toreadorul în «Olmedo» de Lope de Vega; contele de Rocca Marina în «Evantaiul» de Carlo Goldoni; Tudose în «Haiducii» de Victor Eftimiu; ursul în «Copita de argint» de Bajev şi Permeak; mercenarul în «Michelangelo» de Al. Kiriţescu.
După terminarea institutului un an de întrerupere — îşi face armata — şi pierde postul de la Naţional. Pleacă la teatrul din Constanţa, unde joacă printre altele: Hlestakov din «Revizorul» de Gogol; Rică Venturiano din «O noapte furtunoasă» de I.L Caragiale; Godun din «Ruptura› de Boris Lavreniev; doctorul Petrescu din «Oameni de azi» de Lucia Demetrius.
În 1951 este numit director al Teatrului din Ploieşti, ceea ce nu-I împiedică să joace mai departe: Stancu Văratecu în «Poarta» şi Vintilă Gîrţu în «Explozie întârziată» de Paul Everac; Cerchez din «Ziariştii» de Al. Mirodan; colonelul Ciolac
în «Arcul de Triumf» de Aurel Baranga (rol pentru care primeşte premiul de interpretare la decada dramaturgiei originale); Figaro în «Nunta lui Figaro» de Beaumarchais; De Pretore Vincenzo în piesa cu acelaşi nume de Eduardo de Filippo; lanke în «Take, lanke şi Cadîr» de Victor lon Popa; Bolinbrook în «Paharul cu apă» de E. Scribe.
În 1964 este angajat la Teatrul Lucia Sturza Bulandra, pe a cărui scenă joacă: Makey Messer în «Opera de trei parale» de Brecht; Cristea în «Sfântul Mitică Blajinul» de Aurel Baranga; Pampon în «D'ale carnavalului» de Caragiale; Colladon în «Caniota» de Labiche; Schwitter în «Meteorul» de Dürrenmatt; Banquo din «Mackbeth» de Shakespeare; Tipătescu din «Scrisoarea pierdută» de Caragiale; Romeo în «Ziariştii» de AI. Mirodan; Toma Hrisanide în «Interesul general» de Aurel Baranga la teatrul de Comedie.
