REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Plein air


     Puțin mai sus de gara Sinaia, acolo unde peisajul ezită între a fi margine de oraș, răspântie de șine și drumuri, șantier forestier, lac de acumulare, panoramă montană acolo unde natura veșnică și-a dat întâlnire cu modernitatea tehnică, există un punct pe care îl caut cu privirea ori de câte ori trenul mă duce pe Valea Prahovei. Aici pe un tăpșan triunghiular, la confluența râului cu un torent — loc tocit azi de pași, ros de ape, rupt de vânturi — s-a născut, așa cum se nasc atâtea opere adevărate, în cea, mai austeră condiție tehnică, folosind cele mai economice mijloace cu putință, filmul consacrării lui Lucian Pintilie.
     Cât de tânăr poate rămâne un film atunci când se bizuie pe matematica exactă a imaginii și a adevărului! În perspectiva timpului, adresa sa socială, sprijinită pe puterea morală a societății, a crescut și s-a clasicizat: un eșantion de artă militantă în cel mai frumos înțeles al cuvântului, de satiră pusă în serviciul eticii și în același timp rămasă la puritatea de cristal a sobrietății formale. Ce este în fond Reconstituirea? Un joc jucat cu superficialitate de protagoniștii săi și care, încetul cu încetul, devine grav și sfârșește tragic. O poveste aproape fără poveste, cu oameni — ciudat — funciarmente buni, dar care își pierd ingenuitatea omeniei ori de câte ori o întâmplare ieșită din comun îi întoarce la gesturile stereotipe ale indiferenței, ipocriziei, egoismului, oportunismului. Dar, ca în marile opere moraliste, nimeni nu e definit ca vinovat, oricât de mare i-ar fi răspunderea față de deznodământul rău al acestei comedii triste; ci filmul se mulțumește să desfacă mecanismul poluării morale, să găsească momentul și doza începând de la care vina fiecăruia falsifică și deteriorează destinul celui de alături; și, bineînțeles, să dea, cu o înțelegere largă dar îndurerată, semnalul de alarmă de la care societatea trebuie să intervină.
     Născut, simbolic, în plein air, pe un platou de la poalele Carpaților, filmul acesta de fierbinte combustie socială este o pledoarie pentru a trăi în soare, feriți de orice ne-ar umbri personalitatea.
 
 
(„Artă fără muză”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1980)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: lucian pintilie, reconstituirea, romulus rusan

Opinii: