«P» — însemnul pericolului — după un scenariu de loan Grigorescu, va fi cel de-al patrulea film realizat de regizorul Mircea Drăgan, împreună cu operatorul Nicolae Mărgineanu. Am discutat nu o dată şi nu cu puţini operatori despre munca lor din timpul filmărilor. De la Nicolae Mărgineanu am încercat să aflăm câte ceva despre perioada ce precede filmările.
— Filmul va începe cu un incendiu şi se va sfârşi cu o explozie. După cum ştiţi, probabil, subiectul reia un fapt real, petrecut cu câţiva ani în urmă la Galaţi. S-au operat însă nişte modificări, ca de exemplu explozia vasului (în realitate, printr-un inexplicabil noroc, vasul n-a explodat), pentru că, altminteri, întreaga construcţie dramaturgică a filmului ar fi fost periclitată. 80% din film se va petrece pe vasul în flăcări. Ori, noi dispunem ca decor chiar de vasul grecesc care a luat foc, navigând pe Dunăre sub pavilion panamez, fiind încărcat cu azotat de amoniu. Dispunem deci de «un decor» desăvârşit, aproape ideal! Vopseaua e gata scursă, scări metalice se răsucesc, de mult topite. Există până şi un frigider ars — care probabil a ars ultimul. Este o reală piăcere să-ţi imaginezi, să-ţi pregăteşti cadrele viitorului film într-un asemenea decor unic.
Probleme — sunt o mulţime. O parte dintre actori, de exemplu, trebuie. într-un moment sau altul să ia foc de-adevărat, «să ardă». Pentru aceasta, se vor lucra, pentru fiecare dintre ei, nişte costume de azbest pe care le vor purta sub hainele obişnuite. Sunt curios totuşi, încă nu ştiu, cum va arde
Dem Rădulescu, pentru că, într-una din secvenţe, el trebuie să intre complet în foc.
Problema capitală însă rămâne întrebarea: cum vom filma cu puţin foc, pentru ca el să poată fi omeneşte suportabil, şi să dăm totuşi senzaţia de autentic dezastru. Ar exista soluţia unui «foc rece», un foc suportabil, dar nu ştiu dacă vom putea obţine tot ceea ce ne trebuie ca să-I producem şi noi.
În afară de acestea, mai sunt o mulţime de amenajări de detaliu de pregătit, o mulţime de trucuri de încercat. Pentru a sugera, de exemplu, tabla încinsă, înroşită, vom utiliza vopsea de miniu, iar pentru ca aerul să tremure în faţa aparatului din cauza temperaturii ridicate, vom plasa pur şi simplu sub obiectiv, un reşou. Pentru a obţine o culoare mai vie a focului, vom încerca să folosim nişte substanţe chimice.
Personal, mă interesează îndeosebi personajul principal, Gicu Salamandră, interpretat de
Gheorghe Dinică. De meserie, stingător de sonde, aflat întâmplător în oraş în acele zile, el — după cum o şi recunoaşte — «îşi câştigă pâinea din foc». Nu va fi uşor să redăm senzaţia lui subiectivă când pătrunde în mijlocul focului, senzaţia unui om care dintr-o clipă în alta, ar putea să sară în aer. Pentru aceasta, aparatul însuşi va trece prin foc, cu ajutorul unui leagăn special amenajat. Poate că vorbesc prea mult despre foc. Dar o fac pentru că focul este leit-motivul filmului. Va fi un film despre oameni şi foc, despre oameni în luptă cu focul.
