Deşi istoria celui de al doilea război mondial — cu caracterul său gIobal, cu amploarea fără precedent a angajării forțelor umane a furnizat subiecte unui uriaş capitol cinematografic, se dovedeşte că nici cronica primei conflagrații mondiale nu şi-a epuizat resursele inspiratoare. Deceniile din urmă au înregistrat nenumărate filme, unele de referință — de la Pentru rege şi țară al lui Losey la Pădurea spânzuraților de Liviu Ciulei — altele de serie, ai căror eroi sunt acei oameni tineri, căzuți pe fronturile Europei. Se află, aici, un reînnoit semnaI a ceea ce nu trebuie uitat: sacrificiile cu care s-a scris istoria unui neam. Ceea ce nu trebuie uitat pare a fi şi motivul fundamental al recentului film realizat de Andrei Blaier — sub auspiciile Casei numărul Patru, după un scenariu semnat de Mihai Opriş şi Constantin Păun, motiv pe care îl desluşim în insistenta revenire a privirii copilului martor. Memoria tânără a acestuia absoarbe dramatismul evenimentelor pentru a-l transmite, cândva, altor generații. Aşa cum indică insertul din generic, Bătălia din umbră este dedicat unor luptători cu o biografie reală, consemnată în documente, „...memoriei lui Victor Popescu, comandantul unui puternic detaşament de rezistență ce acționează în teritoriul național, vremelnic ocupat de inamic în timpul primului război mondial, şi ceIor zece tovarăşi ai săi de luptă”. Aşadar, intenția ce răsare întâi ar fi aceea a restituirii unei cronici, regimul imaginii — cu totul remarcabilă, datorată operatoruIui Doru Mitran — cu pelicula virată în sepia, trimițând gândul la evenimentul ce înfruntă timpul. Propensiunea regizorală a lui Andrel Blaier către jocul mai liber al articulațiilor unui film, poate mai puțin adecvată rigorilor cronicii are, în cazul de față, un efect salutar de amorsare a incongruențelor şi, uneori, neverosimilității anumitor episoade scenaristice. Când aglomerarea epică devine amenințătoare, balanța este redresată prin deschiderea către un orizont al unor semnificații mai largi. Victoria eroului şi a tovarăşilor săi de luptă este — ni se sugerează — definitivă, ea acoperă în întregime crezul în numele căruia temerarul protagonist s-a angajat într-o bătălie pe viață şi pe moarte: „trebuie să le fie frică şi de umbra lor, să simtă că sunt pe pământ străin”. Cu o bună echipă actoricească, îi nurnim pe Dan Condurache, Alexandru Repan, Constantin Codrescu, Virgil Andriescu, Ecaterina Nazare, Doina Tamaş, Ștefan Sileanu, Ilarion Ciobanu, Şerban Ionescu (greu de explicat de ce ultimii doi apar „mai în umbră”), sentimentul împărțirii umanității de pe ecran în cei care „se simt acasă” şi cei aflați „pe pământ străin” este pe deplin asigurat.
