REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



O femeie căreia îi plac provocările


     În anii ’80, Velvet Moraru era una dintre cele mai destoinice secretare de platou. Regizori precum Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc, Şerban Marinescu, Nicolae Mărgineanu îi apreciau cu deosebire energia, devotamentul, puterea de muncă, memoria, prezenţa de spirit, dar şi spiritul de echipă. Toate aceste date native s-au dovedit esenţiale pentru paşii următori ai carierei sale: asistentă de regie până în 1991, director de producţie la Fundaţia Arte Vizuale (FAV) unde putem spune că e şi astăzi mâna dreaptă a lui Vivi Drăgan Vasile, şi în sfârşit producător de film la “ICON production”, firmă pe care ea o înfiinţează în 1994.
     Pe genericul filmelor realizate la FAV, numele ei apare fie ca director de producţie (Franzela exilului de Alexandru Solomon - 2002, Boborul de Radu Igazsag – 2003), fie ca producător executiv (documentarul Drăguş 2x40 de Titus Muntean – 2006, scurtmetrajul La drumul mare de Gabriel Sârbu – 2007, lungmetrajele Cealaltă Irina de Andrei Gruzsniczki – 2008 şi Memoria de piatră de Iosif Demian – 2009). Dar în ambele ipostaze, Velvet Moraru a colaborat şi cu alte case de producţie precum “Castel Film” (Damen Tango de Dinu Tănase – 2003, Legiunea străină de Mircea Daneliuc – 2006, Nunta mută de Horaţiu Mălăele – 2007) sau “Libra Film” (Ursul de Dan Chişu – 2010).
     Dar adevărata măsură a vocaţiei ei pentru această meserie o reprezintă lungmetrajele produse de ICON şi care i-au adus cele mai mari satisfacţii: Examen, debutul lui Titus Muntean (2003) şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu de Andrei Ujică (2010). Nu mai e un secret pentru nimeni că primul a avut o gestaţie grea, cu multe poticneli şi semne de întrebare, care fără Velvet n-ar fi putut fi depăşite, izbutindu-se până la urmă un film premiat în ţară (de către Uniunea Cineaştilor şi la festivalul “Anonimul”) şi plimbat în străinătate de la Paris la Alma Ata, în diferite competiţii. Cel de al doilea a fost considerat de mulţi critici români “cel mai bun film al anului”, iar de întreaga breaslă cinematografică, prin votul ei la premiile Gopo, “cel mai bun documentar al anului”. Fiecare în felul lui a constituit o provocare, dar s-ar părea că lui Velvet îi plac provocările care o motivează să lupte. 
(Aperitiff 2011)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: cristina corciovescu, velvet moraru

Opinii: