În anul acela, 1965, plouase mult și cu năduf peste Italia, Fragila insulă Lido părea asediată de ape, vânturi și neguri. Într-un colț al sălii Palatului Festivalului cinematografic răzbise umezeala. Ritualul festivalier primise o lovitură. Rămâneau doar filmele, singure.
— „Să Ie vedem acum fără pompă — îmi spunea Victor Iliu, pe care aerul îmbâcsit de vaporii și exalările lagunei îl înăbușea. Acum se vede filmul care e film și cineastul care e cineast.”
Avea dreptate lliu. Vizionările pentru presa se țineau în fața unor rânduri rarefiate. Spectatori unu și unu, cum s-ar zice. Pe o vreme ca asta, venise și Buster Keaton; dar nu se arăta, de parcă l-ar fi sechestrat cineva.
— „N-a venit el degeaba — constată ca pentru sine Victor Iliu. Ori ne arată un film mare, ori o să vorbească aici pentru prima oară în viața lui.”
Am avut parte de amândouă — Keaton a arătat un film și a vorbit și despre cinema. După aceea am avut o foarte lungă discuție cu Victor Iliu despre filmul pe care Keaton îl prezentase și parcă simbolic, se chema Film.
— „Adică sinteză, remarcă Iliu. Demonstrație de conciziune și expresivitate: în 22 de minute, Keaton a exprimat un text de Beckett, fără să se fi folosit de vreun singur cuvânt. E un Beckett al ecranului. Vezi, demult mă gândesc eu, cu tot respectul pe care-l am pentru replica rostită, că un film trebuie văzut măcar o dată fără bandă sonoră. Ca să-l înțelegi din imagine. Să spună tot, fără vorbe.”
— Dar câți actori sunt în stare să spună atât de mult fără vorbe?
— „Păi, asta e problema cu filmul mut, zic eu, a murit adevărata școală a actorului de film. Ne-a invadat teatrul, care a deviat evoluția imaginii mișcătoare. O să se revină. Oricum, eu n-am prea văzut ceva care să se apropie atât de mult de perfecțiune ca acest film. Cred că l-aș recomanda studenților, profesorilor, regizorilor de toate mărimile și mai ales spectatorilor. Aici, la Veneția, ai văzut ce examen prost dau spectatorii...”
Vorbea greu și se lupta să nu arate cât de mult suferea de pe urma brumelor sufocante ale lagunei. Vorbea Iliu și visa perfecțiunea…
