Mereu am fost fascinată de lumea filmului, de ceea ce se petrece atât pe ecrane, cât și în spatele lor. Acesta a fost unul dintre motivele care m-a determinat să studiez “Media și Comunicare” la o universitate din Anglia unde, printre alte discipline, am studiat și o introducere în cinematografia universală. Însă, dintotdeauna am fost mai interesată de partea practică a acestei lumi, motiv pentru care ocazia de a face un stagiu la studiourile Castel Film din România mi s-a părut a fi o oportunitate extraordinară.
Deși am lucrat doar două săptămâni și am prins doar partea de pre-producție a unui film, am învățat mai multe lucruri în acest scurt interval de timp, decât am învățat la facultate într-un an. Am fost implicată în departamentul de producție al filmului. Înainte de a începe să lucrez aveam o anumită imagine despre rolul de producător care s-a dovedit a fi puțin mai romanțată decât ceea ce se petrece de fapt în realitate. Știam că producătorii sunt acei oameni care se ocupă de supravegherea și de organizarea filmului per ansamblu. Ei sunt cei care trebuie să facă rost de resursele materiale necesare proiectului și tot ei, credeam eu, sunt implicați și în partea mai creativă a întregului proces.
În realitate însă, lucrurile stau puțin mai altfel. Există diverse funcții de producător care corespund unor grade diferite de autoritate. Eu am lucrat în biroul coordonatoarei de producție care pe scurt trebuie să se asigure că toate departamentele au tot ce le trebuie și că totul merge ca pe roate. La acest nivel lucrează oamenii care ajung primii și pleacă ultimii. Sunt extrem de multe lucruri de organizat și de rezolvat, iar o zi normală de lucru are minimum 12 ore. Ritmul este foarte alert și trebuie tot timpul să te aștepți la neprevăzut. Personal, am făcut de toate de la a mă asigura că există tot timpul ceai și cafea pentru toată lumea până la a îndosaria și distribui scenarii sau a alerga după semnături.
Am fost surprinsă să constat câtă muncă de birou implică perioada de pre-producție și nu numai. În spatele fiecărui aspect aparent artistic al unui film există un proces elaborat și extrem de minuțios care trebuie urmat. Însă, deși este mult de muncă, mi-a plăcut faptul că nu există riscul să fi acaparat de rutină. Mereu apare ceva nou de făcut, iar programul de lucru se schimbă de la o zi la alta.
Mi-a plăcut să observ că în spatele acestui aparent haos în care toată lumea se mișcă din ce în ce mai frenetic cu cât se apropie zilele de filmare, există de fapt un mecanism foarte precis în care fiecare persoană își cunoaște rolul și acționează în funcție de acesta. Fiind deja obișnuită cu atmosfera mai internațională de la universitate, mi-a făcut plăcere faptul că am interacționat cu oamenii din diverse țări și că am avut contact cu persoane din diverse departamente, de la regizor, la actori și până la cei din departamentul de machiaj și costume. De asemenea, am apreciat profesionalismul tuturor și buna înțelegere care a existat în ciuda diferențelor culturale. Într-un fel am simțit că fac parte dintr-o mare familie, iar studiourile mi-au devenit rapid un loc familiar în care mi-ar făcea mare plăcere să mă mai întorc cândva.
Consider că acest stagiu a fost o experiență extrem de folositoare care mi-a permis să văd adevărata lume din spatele ecranelor. Într-un timp scurt am învățat foarte multe lucruri legate de procesul de pre-producție al unui film, dar și despre diversele roluri pe care le au oamenii care lucrează la un astfel de proiect. Nu cred sincer că a lucra în industria cinematografică se compară cu lucrul din alte domenii. Deși este vorba despre un ritm de lucru destul de intens și care ocazional se petrece contra-cronometru și în condiții destul de stresante, răsplata este pe măsură. Iar dacă acesta este domeniul care te pasionează, merită tot efortul depus. Personal, cred că mi-ar plăcea să lucrez în această industrie și pe viitor.
PS: Miruna Virtopeanu este studentă în anul II în Marea Britanie, la University of Leicester, unde studiază Media si Comunicare. De curând, ea s-a întors în România pentru un stagiu de vară la Castel Film, unde a fost acceptată prin amabilitatea lui Vlad Păunescu.
