De când filmul inventat de mine s-a calificat la Cannes aud tot mai des că am succes. Cunoscuții mă bat pe umăr sau îmi spun că au citit în „România liberă” sau mi-au văzut poza în „Evenimentul zilei”. Până și Televiziunea națională m-a invitat vreun sfert de oră când s-au terminat filmările. Și chiar Radio România Internațional, care afirmă că emite în 18 limbi. Iar în aceste zile de festival, am apărut 10 minute la Antena 1 și 15 la Tele 7; nu de alta, dar regizorul filmului, marele Lucian Pintilie, nu acordă interviuri, spune că e superstițios; așa că au trebuit să se mulțumească cu mine, care am scris Prea târziu, și nu cu Pintilie, care chiar l-a făcut.
Dar nici așa n-aș fi luat în serios chestia asta cu succesul dacă n-aș fi fost invitat la o școală, să mă întrebe elevii cum am făcut. M-am gândit vreo săptămână ce să le spun. Ce-am făcut? Am muncit, am avut noroc...
Am scos două cărți (a treia e sub tipar la Humanitas), am umblat după editori, după sponsori, am obținut prin concurs o subvenție Soros. Ba am fost nevoit să-mi dau în judecată primul editor, ca să poată apărea volumul de debut, „Subomul”. Dar s-a dovedit că a meritat.
Șansa mea a fost, că Lucian Pintilie căuta un subiect contemporan. Acum 2 ani el cerea secretarului său literar să-i aducă toate cărțile scrise după decembrie '89, de autori sub 35 ani și pe teme la zi. Între altele, a citit „Subomul”, povestea omului resemnat să trăiască sub pământ. M-a chemat și mi-a zis că i se pare originală, unde am văzut eu așa ceva? Lucrasem vreo trei ani în minerit, i-am spus că acolo. Interesant, zice Pintilie, poți să-mi faci un scenariu după „Subomul”?
Nu scrisesem niciodată un scenariu, mai mult, nici nu văzusem vreunul, dar am zis da, sigur, nu era să scap ocazia. Lucram la BBC, corespondent permanent la București; m-am rugat de șefi, le-am spus ce șansă am și am primit 10 zile fără plată. Asta la BBC, e foarte mult, pentru că e mereu de lucru.
M-am dus undeva la țară, să am liniște. Am scris istoria neagră a omului care parcurge scara evoluției în sens invers, spre caverne. Niște caverne moderne, minele; dar condiția lui nu e mai fericită. Muncind ca un animal ajunge să trăiască ca atare: se adaptează acolo, sub pământ, începe să vadă în întuneric; la un moment dat refuză să mai iasă la lumină. Ucide pentru mâncare, ca orice animal. Un anchetator e trimis să pună mâna pe el și descoperă un sistem dezumanizant. „Subomul” e primul lui produs perfect. Anchetatorul luptă să-l scoată la lumină. Se va vedea ce produce industria asta, e replica lui cheie. Paznicii și profitorii sistemului nu-și permit acest lucru. Ei au folosit produsul acestui aparat de două ori și de fiecare dată cei care li s-au opus au fost bătuți, schilodiți. Momentele au intrat în istorie sub numele de mineriade. S-a spus că s-a restabilit ordinea. Ordinea cui?
Prea târziu este un film politic. Și pentru că a ajuns în Franța și va ajunge și pe ecranele multor țări europene și chiar din SUA, cum se întâmplă cu filmele lui Pintilie, mă aștept să ni se reproșeze că am știrbit imaginea României în lume. Ca și cum Pintilie cu mine și cu actorii am fi făcut mineriadele.
Adevărul este că noi doar le-am suportat.
La toamnă, Prea târziu vine și pe ecranele românești. Va nimeri probabil în febra alegerilor. Va clinti măcar o conștiință?
Dacă da, am să cred și eu în succes. Pot să mă duc la școala aceea, să vorbesc cu elevii. Știu ce să le spun: succes înseamnă să faci ceva...
