Cronica muzicii de film
Mai întâi, o frumoase muzica din larga categorie a genului ușor (dar din mai restrânsa ei zonă pur instrumentale, care este nu „de cântat” sau „de dansat”, ci „de ascultat”, așa cum se asculta o simfonie) însoțește cu nostalgică sensibilitate imaginea Deltei desfrunzite”
apoi, o voce naiv acompaniate de acordeon cântă cu patimă ceea ce pare a fi, în cea mai autentică tradiție a genului, o romanțe de dragoste; pare a fi doar, căci iată, aceeași melodie este curând furată de instrumente și, într-o armonizare și într-o înveșmântare timbrală modernă, readuce starea de meditație inițiale; cândva, la un moment dat, vocea va reveni însă, împlinind conturul definitiv al demersului componistic într-un veritabil șlagăr de muzică ușoară:
lubirea ta;
pe urmă, instrumentele specifice azi genului (mai puține la număr) întovărășesc discret înalta plutire a paserilor Deltei, domoala curgere incredibil de albastre a apelor, sublimul mister el plaurilor plutitori;
la rândul său, o antrenantă muzică de dans va susține și chermeza pescarilor, dar și ritmul alert al muncii de construcție;
in fine, evadând către zona muzicii de cameră, o harpa și o vioară acompaniază truda micilor pictori amatori de a zugravi sufletul acestor tărâmuri de basm.
Ca astfel se derulează partitura semnate de
Temistocle Popa, slujind cu modestie, dar cu demnitate, filmul lui
Geo Saizescu Sosesc păsările călătoare — asta nu constituie pentru nimeni o surpriză. Surpriza o produce
Tora Vasilescu, prin glasul său plăcut și maniera expresivă de a cânta. Și — desigur, nu în ultimul rând — grație dezinvolturii cu care știe a trece de la cântecul folcloric la acela de muzică ușoare, atingând o clipe chiar... aria de opera. Harul neprofesionistului de talent face plauzibile aici până și
Habanera Carmencitei!...
