Totdeauna mi-am dorit să fiu actor de film!
Primul meu examen de admitere în învățământul superior a fost la I.A.T.C. „I.L. Caragiale”. Comisia era formată din nume ilustre: Moni Ghelerter, lon Finteșteanu, Radu Beligan, Alexandru Finți. Am căzut cu brio! Nu aveam decât 18 ani! A fost o lecție dură dar, cred eu cel de azi, necesară. Mi-am luat serviciu, am fost un an bibliotecar, am citit enorm. În anul următor am dat examen la Facultatea de Filologie a Universității din București. Am intrat al cincilea din cele 60 de locuri care erau pentru aproape 1200 de candidați. În facultate am jucat mult teatru de amatori („Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, avându-l ca partener pe cunoscutul critic de film de azi, Călin Căliman; „Take, lanke și Kadâr” de Victor Ion Popa, rolul lui Ițic; „Dezertorul” de Mihail Sorbul, interpretând rolul ofițerutui Svalbe, iarăși cu un partener azi, actor ― Alexandru Virgil Platon). Dar, m-am cam lungit cu amintirile mă tem să nu sune un clopoțel imaginar și să zică „la cestiune, onorabile!”.
Primul care m-a descoperit că am o față bună pentru comedie a fost regretatul lon Popescu Gopo. Eram la cineclubul studenților, la Casa de Cultură „Grigore Preoteasa” și atunci m-a văzut și m-a plăcut. Dar atât. N-am jucat în niciunul din filmele lui.
Adevăratul meu mentor în ale cinematografiei rămâne maestrul lulian Mihu. Atunci când Felix și Otilia trebuia (cu acceptarea entuziastă a lui G. Călinescu) să fie un film cântat, Mihu m-a distribuit în rolul lui Titi. Dar nici acesta nu a fost debutul meu pe marele ecran, deoarece conducerea de atunci a cinematografiei românesti a întrerupt filmul și când, peste un număr de ani, acesta s-a reluat cu scenariul lui loan Grigorescu (după G. Călinescu), lulian Mihu l-a distribuit în rolul „Titi” pe excelentul actor Ovidiu Schumacher.
Marele meu rol în filmul scris de George Macovescu și realizat de Iulian Mihu a fost cel al chiaburului Muran, din Lumina palidă a durerii. Filmam în munții Buzăului, satul Chiojd, peisajul era superb. Partenerii Emanoil Petruț, Violeta Andrei, Siegmund Siegfried, Andrei Finți, Liliana Tudor, Alida Colceag, regizorul Savel Stiopul și Gheorghe Marin. Temperatura +30°C. Eu eram îmbrăcat ca un adevărat chiabur care se respectă. Regizorul lulian Mihu se mai enerva înainte de a da comanda: „motor!”. Dar din clipa aceea el devenea Dumnezeul nostru, al actorilor profesioniști și neprofesioniști. Era o plăcere să-l urmărești dând indicații regizorale și lucrând cu actorii. Spațiul nu-mi îngăduie să povestesc mai pe larg și alte două filme remarcabile la care am lucrat cu lulian Mihu (Comoara și Anotimpul iubirii). Sunt deosebit de fericit și de mulțumit că maestrul lulian Mihu m-a distribuit acum în noul său film Băiatul cu o singură bretea (după „Cănuță om sucit” de I.L. Caragiale și „Niculăiță Minciună” de Al. Brătescu-Voinești). Sunt tot un personaj „negativ”, un negustor de bijuterii. Cum va fi, ce va fi, vom vedea! Eu îi mulțumesc lui lulian Mihu și directorului de fotografie Alexandru Întorsureanu că s-au gândt la mine.