Martorul „Întoarcerii”

     Cronica personajului secundar
     Rug uriaş. Casa jandarmului arde sub ochii îngroziţi ai sătenilor din Vârtopi, sporind misterul nopţii şi magia locului. Foc devora­tor al nebuniei de a trăi fără suflet. Foc izbăvitor prin care satul, entitate moral-spirituală, apără fata de „fierul roşu” al pângăririi, ci și cel căruia „visul” îi relevează ultima întoar­cere a lui Mitru. Cu părul sur, ochiul lucind albastru, umerii aduşi a muncă tenace, mâinile mari, puternice, actorul pare al locului. În economia de replici a filmului, ce face ca imaginea să tâşnească percutant, sintetic, chi­pul cioplit în lemn tare al lui lon Săsăran, vo­cea cu reflexe din ce în ce mai stranii, prin care-l cheamă pe Mitru în pădure spun multe despre tâlcurile nerostite ale scenariului. Na­turaleţea interpretului în fața camerei este o pârghie a credibilității dramei asumate iar pu­terea sa de interiorizare, punctul de sprijin al acestei pârghii. Numele ei: personalitate-ta­lent. Film de excepţie, ca problematica şi artisticitate, încălzit prin câteva vizionari. Întoar­cerea din lad este povestea în care regizorul şi ceilalţi membri ai echipei au ars esența universului prozei lui Agârbiceanu iar în jăra­ticul rămas, suflând, au redeşteptat focul.
     P.S. Un „personaj secundar”, ce nu se poate trece cu vederea, este muzica compo­zitorului Cornel Țăranu,  care sensibilizează spectatorul pentru experienţa percepției, de­pline a suferinţelor umanizării.