O poveste de dragoste într-un mediu viciat și alienat ar fi putut fi un succes (inclusiv de casă), dacă regizorul
Cătălin Mitulescu ar fi simțit și ar fi cântărit mai atent viețile neisprăvite ale unor pești, cocalari fițoși și șmecheri, care seduc și abandonează tinere cu minte puțină și cu dor de ducă, pe care ulterior le vând în străinătate.
Ar fi trebuit să vibreze fiecare cadru într-o astfel de poveste de amor imposibil, însă cuplul
Ada Condeescu & George Piștereanu este total lipsit de vreo chimie, dacă nu chiar total lipsit de regie, ba mai mult, există o secvență pe plajă, duioasă și intimă, în care acest loverboy seduce o altă fată.
După primele cinci minute în care vezi un altfel de film românesc, cu o muzică dramatică și misterioasă, în care imaginea arde și te confiscă (extrem de frumos filmat de
Marius Panduru), urmează o poveste plină de clișee, cu povești secundare care nu duc nicăieri și nu pentru că sunt piste false, cu muzici care se potrivesc ca nuca-n perete, cu replici cel puțin inadecvate și cu filozofii de grădiniţă, din care aflăm că „în fiecare lucru rău e şi un lucru bun, şi în fiecare lucru bun e şi un lucru rău”.
