Marile probleme mici
Orice film începe cu un generic. În afară de cele care încep cu un pregeneric. Când în sală se sting luminile, această amplă carte de vizită a realizatorilor ― de la creatori Ia tehnicieni ― se derulează prin fața ochilor noștri. Este momentul semnăturilor. Numele scrise mai sobru sau mai fantezist prezintă: echipa. Este momentul recompensei și al răspunderii publice nu numai pentru cei ce au stat în lumina reflectoarelor, ci și pentru cei din umbra lor. Dacă această prezentare, devenită tradițională, a avut la început un scop pur informativ, ea s-a integrat cu timpul filmului, căpătând adeseori o funcție dramatică.
În intenția de a sonda eficacitatea artistică a genericelor filmelor noastre, am revăzut câteva dintre premierele anului. Am imaginat apoi un montaj al genericelor, montaj care ne-a oferit o foarte plăcută surpriză, sugerându-ne chiar ideea unei posibile caracterizări.
Zidul impune de la primele cadre stilul regizorului, montajul său sobru, alert.
Vaeni ne-a propus
genericul-biografic. În cele câteva minute câte îi sunt acordate, aflăm o dată esențială din biografia eroului: copil, el a asistat la executarea tatălui său în timpul grevelor din '33. Numele realizatorilor urmează sobru ca titlurile unor articole la ziar. La sfârșitul genericului ne aflăm deja cu 10 ani mai târziu. Copilul de ieri este acum un tânăr Ia începutul vieții, dar drumul său va fi marcat de acel eveniment din copilărie.
Un
generic-locativ este cel din
Muntele ascuns. El fixează cadrul acțiuni: casa-cabană. Obiectivul aparatului de filmat o cuprinde dintr-o rotire exterioară, apoi pătrunde în interior. Acolo e întuneric. Simți răcoarea. Prin ușa larg deschisă către lumină, către pădure, se decupează în plan depărtat: familia. Familia ― personajul filmului. Apoi încet, pe măsură ce genericul curge pe ecran, aparatul aduce în plan apropiat pe eroii povestirii ce se pregătește să înceapă.
În
Hyperion ne-am întâlnit cu
genericul-atmosferă. Deși ne aflăm în interiorul unui apartament din zilele noastre și urmărim pregătirile de plecare în oraș ale unei femei trecute de prima tinerețe, dar cochete și foarte agreabile — deci o scenă în ansamblul ei banală, felul în care aparatul îi urmărește mișcările încete, lumina abia filtrată și un «ceva» indescriptibil în cuvinte, dar bine surprins în imagine, creează de la bun început acea atmosferă de mister, de incertitudine, de apăsare nedefinită care va domina întregul film.
Genericul-sugestie l-am întâlnit în
Tată de duminică — franc, deschis, ca și întregul film. Pe pavaj, cu cretă, este desenat carelajul unui șotron. Doi băieți de vârstă școlară dau cu banul cine să ducă ghiozdanul fetei. Unul dintre ei pierde, dar parcă trece ușor peste acest mic ghinion. E obișnuit el cu altele mai mari, pare să-i spună chipul. În cadrele următoare însoțim băiețelul în drumul lui spre casă. Ajunge. Deschide ușa cu cheia, scoasă de sub preș. Nimeni nu-l întâmpină. Pe masa gata pregătită, doar un bilet cu «indicații». lată genericul-sugestie. Fără să fie rostită nici o replică, am aflat doar în câteva minute foarte multe lucruri despre condiția, dar mai ales despre starea sufletească ale acestui băiat. Când genericul se sfârșește, spectatorul e deja pus în temă. Filmul poate să înceapă.
Genericul-șaradă, mai puțin utilizat în filmul nostru, ne este propus de
Toamna bobocilor. Introducerea la peripețiile «bobocilor» din primele lor luni de muncă ne este făcută printr-o pilulăanimată. Rățoi și mașini se decupează în șarade animate, pregătindu-ne pentru râs. Începe comedia!
Un generic sobru, potrivit cu tema, este cel din
Pe aici nu se trece. Este, i-am spune,
genericul-idee. În timp ce citim numele realizatorilor, urmărim coloana tinerilor ostași intonând cu foc un refren popular. «Suflecată pân-la brâu, ducea-ducea, rufele la râu...» Cuvintele melodiei ne duc cu gândul la satele de unde fuseseră recrutați mulți dintre elevii-ostași. Dar acești tineri plini de viață, care se pregătiseră pentru front dar nu-I cunoscuseră încă, străbat în marșul Ior vesel potecile unui cimitir. Genericul prefigurează tragicul final.
Actorul și sălbaticii se bucură de o prezentare cu totul ieșită din comun. Este
genericul-spectacol. Nu numai pentru că imaginile din fundal sunt scene dintr-un spectacol cu fast ci, mai ales, pentru felul în care sunt tratate în pete de culori violente ce se răspândesc pe negativul imaginii într-o explozie spectaculoasă. Ele ne pregătesc să intrăm în atmosfera colorată și vivace a filmului.
În sfârșit, un
generic-de-autor.
Gopo nu-și dezminte vocația interplanetară. Pe fundalul galaxiilor, undeva, ghicim Pământul. Până când
Dem. Rădulescu apare pe ecran, Gopo ne-a și propulsat într-o scurtă călătorie pe orbita ideilor lui. Genericul la
Comedie fantastică este un adevărat film-pilulă, o maxi-idee într-o mini-odisee, în care am fi recunoscut chiar și fără semnătură stilul autorului.
De la un generic la altul am descoperit ritm, culoare, variație. Într-un cuvânt: inspirație. Am descoperit acea potrivită, uneori chiar excelentă introducere. Dar filmul ce urmează este întotdeauna pe măsura acestui început? Poate, ghilotina timpului, măsurat în secunde, la care e constrâns genericul, obligă autorul la maxima concizie, și această concizie îl investește cu o reală forță de sugestie. Genericul și respectiv fundalul de imagini pe care se derulează numele echipei, sau chiar pregenericul, sunt obligate să meargă drept la țintă. Dar uneori suntem nevoiți să constatăm că «sprintul» — și orice alergător de cursă mai mult sau mai puțin lungă știe unde îi e locul apare paradoxal la început. Un generic reușește cu argumente mult mai cinematografice (favorizează întotdeauna imaginea față de cuvânt) să «ne spună», proporțional cu timpul său, mult mai multe despre biografia personajelor, starea lor de spirit, locul acțiunii sau tonusul filmului, decât o fac mai apoi secvențe întregi, sufocate de dialog, lungite fără să știi prea bine încotro sau de ce. Poate că asemeni domnului acela care făcea proză fără să știe, unii dintre regizorii noștri fac fără să știe mai mult cinema într-un singur generic decât într-un întreg film.