De cele mai multe ori plasate în subsolul unor reclame — timide suplimente „în afara programului” ― au apărut la începutul anului 1920 primele încercări de cinema autohton din perioada interbelică. Sunt actualități cinematografice luând prompt pulsul evenimenteIor, filme documentare, reluând în sinteză documentele filmate în anii de război, „bruionul” unui film de ficțiune pe al cărui generic apar stele de primă mărime ale teatrului nostru (Maria Filotti, Gheorghe Storin, Ion Manolescu, Al. Mihalescu în Pe valurile fericirii) și primele filme românești de animație.
Citim în „Universul” din 5 aprilie 1920: „PrimuI film românesc editat de casa „Soarele” ― Păcală în Lună, comedie bufă cu desene animate de A. Petrescu. Cu începere de azi, Afară din program, la cinema „Cercul Militar”. Anunțul, reluat în zilele următoare și de alte cotidiane bucureștene, poate fi considerat „actul de naștere” al filmului de animație românesc: un act în care sunt consemnate atât paternitatea (producătorul — acea efemeră înjghebare cinematografică „Soarele” ce a preluat succesiunea firmei create la București, în timpul ocupației, de Erich Pommer; realizatorul, graficianul, publicistuI, iubitorul de cinema Aurel Petrescu) cât și genul operei.
Nici sursele de epocă, nici cele memorialistice nu aduc însă vreo lămurire despre primirea făcută filmului sau despre conținutul său. Nu o face nici măcar autorul atunci când reluându-și în 1924 personajul, îi dedică un al doilea film ― Păcală îndrăgostit. Așa-zise precizări făcute în presă: „avem de-a face cu comedii de genuI celor străine” („Cinema”, 5/1924) sau „este vorba de filme tip caricaturi” („Cinema Film”, 1/1924) spun și ele destul de puțin despre filmele de animație românești la care ne referim. Să fi fost Păcală în Lună descrierea peripețiilor unei călătorii fantastice spre Selena sau poate filmul ilustra întâlnirea dintre eroul popular „tipul românului revoltat, dar vesel, plin de inițiativă, totuși foarte nepăsător, cel care se ține de isprăvi, își bate joc de tâlhari, de cârciumar, de hangii, de popi, de dracul însuși” cum scria, în 1925, Victor Eftimiu ― și locuitorii satelitului natural al Pământului'? Nu știm!... Lipsesc de asemenea documentele iconografice — fotografii, fotograme, schițe ― capabile să ne lămurească asupra felului în care arăta filmul.
La sfârșitul anilor '60 când se întocmea filmografia națională, împreună cu alți cercetători credeam a identifica unele imagini aparținând filmelor cu Păcală într-un album cu „streifuri”, provenind de la chiar părintele animației românești.(1) Ei bine, un examen atent al albumului exclude apartenența vreuneia dintre fotogramele din cuprinsul acestuia la cele două filme Păcală... Am căutat apoi un reper edificator în coloanele multelor publicații din perioada interbelică la care a colaborat caricaturistul Aurel Petrescu ― cotidiane, reviste culturale, reviste pentru copii și tineret, de la „Universul” la „Scena” și „Cronicarul”, de la „Rampa” și „TeatruI de mâine” la „Revista copiilor și a tinerimii” și „Curierul cinematografic”; le-am căutat de asemenea prin zecile de albume de benzi desenate, în zecile de volume ilustrate pe parcursul activității sale de grafician în galeria eroilor desenați de Aurel Petrescu nu am reușit să găsim niciodată o imagine a lui Păcală, eroul începuturilor saIe ca realizator de filme de animație. În ciuda acestei ciudate situații, să fi existat totuși o legătură directă între tematica și maniera grafică a filmelor cu Păcală și activitatea desfășurată la începutuI anilor '20, îndeosebi în paginile „Universului”, de caricaturistul Aurel Petrescu? Să fi existat oare o asemenea legătura între eroul preferat al graficianului, omul simplu făcând haz de necaz ori comentând acid moravurile și năravurile epoci și filmele sale cu Păcală? Nu o putem afirma cu certitudine, atâta vreme cât cercetarea de istorie a filmului românesc nu a putut produce documente în acest sens.
Și totuși care sunt „primele” filme? Elemente noi au apărut însă în ceea ce privește activitatea de animator a lui Aurel Petrescu înainte de filmul Păcală în Lună în chiar anul premierei filmului a fost depistată o altă încercare de film de animație și credem că nu e hazardat să i-o atribuim tot lui Aurel Petrescu. Astfel în perioada 9−19 martie 1920, cinci ziare bucureștene (2) anunță la cinematograful „Cercul Militar” în cadrul primului jurnal al casei „Soarele”, după două subiecte de „actualitate cinematografică”: „Înmormântarea marelui istoric Xenopol” și „Îngrijirea copiilor și a oamenilor atinși de tuberculoză”, un al treilea, evident cinematografic, de o altă natură: Caricaturile animate ale bărbaților noștri politici din România Mare. Pentru atribuirea acestui subiect de animație lui Aurel Petrescu pledează nu numai identitatea producătorului și a cinematografului la care este difuzat (același ca la Păcală în Lună), ci și reluarea în timp, în anii 1923-1927, sub titlul D-ale zilei „caricaturi animate”, „capete, figuri politice” ale acestei preocupări.
Referindu-se la propria activitate de animator, Aurel Petrescu nota, în 1925, „încă de acum patru ani subsemnatul a început a lansa și la noi astfel de filme” („Cinema”, 1/1925), situând la începutul deceniului debutul activității de difuzare a filmelor sale. Dar activitatea sa de realizator începea oare tot atunci?
Mărturii apărute în uItimul timp împing mult mai timpuriu debutul experienței sale de animator situându-I împreună cu începuturile activității sale de publicistică cinematografică, de foto și cineamator, în anii 1915-1916, când la IaboratoruI reprezentanței „Pathé” din București ori la cel al Societății „Filmul de artă Leon Popescu” (condus de Gheorghe lonescu), tânărul începea să descifreze în practică secretele filmului de animație. Terenul se arată fertil pentru investigația istoricului de film, dar rezultatele nu se văd încă.
(1) B.T. Rîpeanu, „Documente inedite: A. Petrescu” în „Cinema” 10/1967; A. Pancaldi: „Aurel Petrescu, pionier al filmului de animație” în CDC 1/1969.
(2) „Avântul”, „lzbânda”, „Îndreptarea”, „Țara noastră”, „Dacia”, 9-19 martie 1920
