Interviu cu Anca Puiu

Mandragora este o casă de producție cunoscută pentru filme de autor, iar Anca Puiu își asumă riscul de a produce astfel de proiecte. O ajută formația ei de manager, dar totul este o experiență nouă, în fiecare zi. Contează pe anumiți autori, dar își asumă și relația cu oameni noi, care vin cu idei interesante și știu să le prezinte.

”Poți oricând să spui nu”, zice ea, dar nu renunță la proiectele care corespund standardului impus de ea și Cristi Puiu, partenerul ei la Mandragora. E greu să lucreze cu soțul, cu care are trei copii, dar au aceeași abordare a lucrurilor. ”Cred în filmele pe care le face”. Toate peliculele pe care le-a făcut rămân la un nivel de cinema viabil și diferit. Are o stare permanent de căutare. ”La conac este un alt OZN de-al lui Cristi”.
     Anca își alege cu grijă colaborările, pentru că un film are o evoluție de lungă durată. După ce e distribuit în cinematografe, urmează distribuție la televiziune și pe dvd, lansarea unui pachet de autor. Relația se întinde pe mulți ani, așa că e important să ai o relație bună cu autorul și opera lui, zice ea.
     Mandragora are proiecte de benzi desenate, pachete de autor, prezentarea lucrărilor fotografice ale lui Cristi Puiu la Expoziția de la Paris din noiembrie, unde a fost invitat. Totul este în mișcare permanentă. Acum, Anca are filme în preproducție, cum este cel al lui Iosif Demian, care revine după foarte mulți ani în România. Noi am fost pe platoul de la Cărturan, al lui Liviu Săndulescu, care a terminat filmările, și la 1983, noul film al lui Andrei Cohn. Un prinț și jumătate, de Ana Lungu, va avea premiera în curând, iar La conac, de Cristi Puiu este în postproducție. Mai are și un scurtmetraj în postproducție, și noul film al lui Marian Crișan, și proiectul ”Scene Loveneștene” al lui Nicolae Gaburici.
     Chiar dacă îi place să fie gospodină și să intindă rufe, Anca Puiu e implicată în atâtea lucruri despre vorbește cu pasiune, încât e departe vremea când va fi casnică.