REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



​Însemnări pe nisip


     Olimp, Belvedere, Panoramic... Ecou sublim de legendă, promisiune amânată vacanță, superbă aluzie Ia profesiune...
     Un mic «panoramic» și descopăr — în fața Bowling-ului — uzina mobilă care însoțește orice echipă de filmare aflată pe teren: autobuzul cu costume (o croitorie «pe roate», fiindcă întotdeauna mai trebuie schimbată o mânecă!), grupul electrogen (bucuria sonoră a celor veniți la odihnă, unii dintre ei cineaști!), turismul cu aparatura, microbuzul «Internațional» pentru actori, autobuzul TV pentru membrii echipei, etc. etc.
     18 iulie 1974. Cadrul 112, tras 1. Primul tur de manivelă la Pasărea Phoenix. Al câtelea la care asist? Într-o zi Ie voi număra. Până atunci se impune însă o precizare a termenilor. Asist sau iau parte? Într-o schiță de statut al producătorului delegat, cineva care iubește foarte mult această profesie scrie negru pe alb: «producatorul delegat răspunde pentru calitatea filmului solidar cu regizorul». Se cunosc însă destule cazuri în experiența cinematografiei noastre când producătorul-delegat... Convingerea mea e că un producător-delegat este cu atât mai bun, cu cât nu poate numi nimeni exact ce a făcut el în filmul pe care îl semnează, cu care uneori se solidarizează, alteori nu (nici nu este necesar), pentru că modestia, tactul (psihologic, pedagogic, profesional) și discreția constituie legile de bază ale acestei meserii, în folosul căreia nu acționează decât un «mulțumesc» șoptit sau trecut într-o delicată paranteză.
     Cadrul 112, tras 2. Dem Rădulescu-Bibanu, extraterestrul interesat de o descoperire de pe Terra, descinde printre popicele puse în mișcare de pământeanul Jorj Voicu. Trebuie sincronizate popicele, arriflex-ul, jocul actorilor și reflectoarele. Între două duble Gopo repetă, retușează un gest, subliniază un accent în replică (deși se va face postsincron), pentru că altfel «se simte că ai dat replica moale», aruncă o privire la dreapta, la stânga... Se asigură (tot din priviri) că totul e bine... Motor!
     Asist sau iau parte? Nu știu. Ceea ce știu cu mare precizie este că nu cunosc sentiment mai complicat, mai greu de definit decât acela că ai putea să greșești «pentru cineva», în «contul» cuiva, în «umbra» cuiva, în «locul» cuiva, dintr-o «privire».
     Olimp, Belvedere, Panoramic...
     În cinematografie te poți orienta ușor, o vacanță o mai poți amâna, dar spectatorii vor filme demne de «Olimp».
 
(Cinema nr. 8, august 1974)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: comedie fantastica film, ion popescu gopo, pe platouri, vasilica istrate

Opinii: