„Să trec prin așa de multe locuri românești din Moldova, Basarabia și Ucraina, să încerc să le înțeleg, să întreb și să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ultima sută de ani... pentru mine înseamnă foarte mult. Pietrele nu s-au schimbat. Deși multe s-au schimbat între timp”, spune regizorul basarabean
Igor Cobileanski, unul dintre cineaștii care refac drumul fotografului german Kurt Hielscher, artistul care a prezentat Europei, în 1933, o Românie
recent devenită mare. Cercetarea de demult a dat unul dintre cele mai prețioase albume ale timpului, considerat de cronicarii vremii cea mai frumoasă și mai elegantă carte tipărită pe Continent până atunci. Pune față în față trecutul cu prezentul proiectul „O călătorie de 100 de ani”, o inițiativă a Fundației „Domeniul Otetelișanu”, care se derulează în parteneriat cu Ministerului Culturii și Identității Naționale pentru aniversarea Centenarului României (1918 – 2018) și a Primului Război Mondial. Cum arată acum locurile fotografiate de Kurt Hielscher în 1930?
Artiști din diverse domenii și-au luat ca reper această călătorie pentru a evalua, într-un limbaj actual, România de astăzi. Urmând această hartă, documentarea s-a realizat în toate regiunile României, în Sudul Basarabiei (Ucraina), Cadrilater (Bulgaria) și în Republica Moldova. Cele mai interesante fotografii vor fi adunate într-un
album care dorește să pună în oglindă trecutul cu prezentul. Fotografiile făcute de Hielscher și cele realizate acum. Oamenii de cinematografie vor realiza 50 de mini-documentare despre tot atâtea dintre locurile fotografiate de Hielscher. Filmele vor fi disponibile publicului pe situl 100deani.ro, realizat în cadrul acestui proiect. În luna decembrie, va fi lansat un film documentar de 80 de minute, care să prezinte întreaga călătorie, o viziune de autor despre România de acum.
Alături de regizorul Cristian Gugu și de regizorul și istoricul Lucian Dobrovicescu, Igor Cobileanski s-a alăturat echipelor de filmare care au pornit pe teren pentru a găsi satele și orașele care l-au inspirat cândva pe Kurt Hielscher. A stat de vorbă cu ultimul armean de la Suceava. Sigur, este vorba de o generalizare simbolică, o nostalgie la dispariția uneia dintre cele mai mari comunități armenești din România. La Suceava, nu mai există nici bisericile, nici armenii din Strada Mare sau Mică Armenească. A rămas să vorbească despre toate acestea doar un muzeu modest, în care pare să nu intre nimeni niciodată. Va fi, deci, povestea unei dispariții. A filmat faimoasa biserică fotografiată de Hielscher la Fântâna Albă, impunătoare ca o catedrală și construită cândva cu granit și piatră aduse de la Moscova. Astăzi este pustie, părăsită, purtând cu ea o tristețe adâncă, copleșitoare. De altfel, orașul însuși păstrează amintirea sumbră al unui Paște însângerat. Igor Cobileanski a filmat groapa comună în care au fost cândva aruncați de-a valma sătenii împușcați în 1941 la Fântâna Albă pentru că doreau să traverseze frontiera către România.
„Când am început această călătorie, nu eram pe deplin conștient care va fi profunzimea și importanța ei. Când stai o lună și fierbi în același suc, gândindu-te la aceleași lucruri, ai, la un moment dat, niște revelații. Iar pentru mine, ca basarabean, înseamnă foarte mult asta. România înseamnă mult mai mult decât o cetățenie sau o țară. Să trec prin toate aceste locuri și să le înțeleg, să întreb și să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ultima sută de ani a fost o încărcare puternică a unor baterii emoționale. Știu, sunt vorbe înflăcărate și arhicunoscute, însă nu știu cum mai bine ar putea fi spus ceea ce simt”, spune Igor Cobileanski.
Detalii:
www.100deani.ro
