Ajuns la ediția a zecea, festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va prezenta și anul acesta publicului din România cele mai importante filme de autor ale anului, în premieră, între 18 și 27 octombrie.
În 2019, Almodóvar și-a făcut o întoarcere fulminantă în competiția oficială de la Cannes cu
Dolor y Gloria, a șaptea colaborare cu Antonio Banderas, actor fetiș, aici în rolul carierei sale. Recompensa a fost pe măsură: Premiul pentru Interpretare masculină. Salvador Mallo (Antonio Banderas), un regizor aflat în declin fizic, are parte de un șir de regăsiri. Redescoperindu-și trecutul, Salvador simte nevoia urgentă de a-l povesti, și grație acestei presiuni interioare își găsește salvarea. Pelicula face parte dintr-un triptic început cu
La ley del deseo (1987) și continuat cu
La mala educación. Un compendiu și o meditație asupra temelor recurente ale autorului, filmul a fost întâmpinat în Spania cu aprecierea unanimă a
presei și a publicului, un lucru inedit pentru controversatul Almodóvar. Un critic spaniol l-a descris ca o operă „sumbră și obsesivă, dar în același timp, generoasă, plină de lumină și de emoție”. „Un fel de miracol”, titra
Variety, pentru care Banderas a trebuit, conform propriilor mărturisiri, să-și omoare personalitatea ca să recreeze un alter ego al regizorului. Rezultatul acestei colaborări excepționale este o „bijuterie senzuală și profund personală, un film despre plăcere care devine, în sine, o plăcere” (The Guardian).
Elia Suleiman jonglează cu ludicul și sobrietatea cu un simț poetic similar. În
It Must Be Heaven (Mențiunea specială a juriului, Cannes 2019
), regizorul emigrează din Palestina în căutarea unui nou „acasă”, însă își dă seama curând că țara sa de origine îl urmează ca o umbră. Un film burlesc care explorează noțiuni precum identitatea, naționalitatea și apartenența și în care cineastul-actor pune o întrebare fundamentală: unde te poți simți „acasă?”. „Regizorul-actor își folosește fața și trupul
ca să exprime sufletul Palestinei și nicăieri acest lucru nu e mai pregnant ca în noua sa comedie amuzantă”, scrie
Hollywood Reporter.
Parasite (Gisaengchung), al regizorului Bong Joon-ho, este marele câștigător al ediției din 2019 a Festivalului de film de la Cannes și una dintre acele rare capodopere recompensate cu Palme d’Or care a întrunit ovațiile juriului, ale criticii și ale publicului. Filmul spune povestea familiei Ki-taek, care este în șomaj și se arată foarte interesată de viața bogatei familii Park. Într-o zi, fiul lor reușește să primească o recomandare pentru a preda cursuri individuale de engleză acasă la familia Park și acesta va fi începutul unui șir de întâmplări imposibil de controlat.
Variety scrie că „autorul coreean realizează, într-o abordare incisivă, o tragicomedie neagră despre inegalitățile sociale din Coreea modernă”,
Time Magazine crede că pelicula este un „exemplu superb despre cum o poveste bine spusă, cu personaje vii, poate tăia până la os și te poate lăsa pe
gânduri zile în șir.” Times conchide:
Parasite „este capodopera spre care autorul și-a îndreptat întreaga sa carieră.” Filmele
Dolor y Gloria,
It Must Be Heaven și
Parasite sunt distribuite în România de Independența Film.
Portrait de la jeune fille en feu, în regia lui Céline Sciamma, a câștigat Premiul pentru Cel mai bun scenariu, în competiția oficială de la Cannes, în 2019
. Povestea din film se întâmplă în 1770. Marianne este o pictoriță angajată să-i facă potretul lui Héloïse, o tânără aristocrată întoarsă de curând de la mănăstire care, însă, refuză să pozeze. Marianne va fi nevoită să o picteze în secret. „Departe de a fi o dramă
de epocă rigidă, este o poveste de dragoste profund tulburătoare, cu un suflet modern, dar și o fabulă feministă puternică, compasională”, scriu americanii de la
AV Club.
Little Joe, în regia Jessicăi Hausner, a câștigat Premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină pentru Emily Beecham, Cannes 2019. Filmul este un comentariu clinic, stilizat, pe marginea vanității umane și a fericirii ca marfă. Pelicula spune povestea unui sclipitor designer de plante ce bănuiește că ultima sa creație, o floare cu un miros ce-i face pe oameni fericiți, le modifică subtil personalitatea celor care-i inspiră polenul. „Interpretările sunt calibrate cu un grad sau două mai departe de realitate. Îndrăzneț de sintetic în abordare, iată un film care, de la paleta coloristică la interpretare, sfidează etichetele. Pentru cei care preferă un cinema aventuros, povestea ar trebui să exercite un farmec la fel de hipnotic precum planta modificată genetic”, scrie
Screen Daily.
Detalii:
www.filmedefestival.ro