La discoteca „Why Not” se lucrează cu hărnicie. Filmările încep de dimineață și durează până seara, la 7. Pe ringul de dans, un grup consistent de tineri. Pe lateral, un dinte mare de carton. Pe fundal, pancarte pe care scrie „Domident”. Este o imaginara marcă de pastă de dinți. În film, e momentul în care tânăra Diana îI aduce pe profesorul Ovidiu la discotecă. Diana vrea să se distreze, dansează și îi cere lui Ovidiu un Martini orange. Dar Ovidiu n-are bani va încerca să-i obțină concurând la un concurs în care partenerii trebuie să susțină o portocala cu frunțile. „E o secvență dificilă ― ne spune producătoarea Gabriela Albu. Sunt foarte mulți figuranți. Dar stăm bine. Am terminat exterioarele, pentru că în film sunt secvențe de vară. Am filmat în multe locuri, la Gara de Nord, Arcul de Triumf, în Herăstrău. Acum am început interioarele. În următoarele zile ne vom muta la Spitalul Cantacuzino, la liceul Cervantes și într-un demisol unde eroul îI întâlnește pe capul mafiei, interpretat de Gheorghe Dinică”.
Mircea Diaconu apare și ne dă mai multe amănunte despre rolul sau. Este îmbrăcat în costum și are părul vopsit. Ne spune că, de fapt, aceasta este chiar culoarea sa naturală. „Ovidiu e un profesoraș de liceu (predă româna), puțin scriitor, puțin ratat, nefericit, burlac. Nu-i merge prea bine nicăieri. Și se întâmplă un accident: cunoaște o fată frumoasă, sora unui elev de-al său, și evenimentul ăsta îl aruncă din cotidian. Vrea s-o cucerească, dar n-are bani s-o scoată undeva. Vine cu ea la discotecă. Încearcă să facă și el ce se face azi. Încurcătura asta e o sursă de umor. Și de alte încurcături. Oricum, ideea e fabuloasă.” Va fi oare Filantropica o comedie asemănătoare cu Asfalt Tango, dat fiind faptul că amândouă se focalizează pe realitatea imediată, inevitabil comică? Mircea Diaconu face o distincție. „Asfalt Tango era un film de acțiune, în care schema era foarte clară și producea conflict până la capăt. Aici e altceva, e un fel de industrie a tenebrelor foarte bine organizată.” Tenebrele din noi sau din societate? „De peste tot, este o industrie a milei care funcționează. iar finalul este absolut fabulos. Nu vi-l pot dezvălui, nici nu I-am filmat încă, dar am să vă spun ultima replică a lui Dinică: «Ți-e milă? Ți-am luat banii». Despre asta e vorba, nimic din ceea ce pare a fi nu e așa. Mereu e altceva în spate.” Neavând bani ca să-și scoată iubita în oraș și nereușind să-și vândă romanul, profesorul ajunge sa faca cunoștință cu lumea interlopă românească. „Interesant este ca nu se știe dacă el va ieși din compromisul cu lumea asta sau nu. Am să vorbesc cu Nae, pentru că eu, ca Diaconu, dacă nu-i dau spectatorului o speranță la final sau un bine, nu pot să stau în fața lui. Personajul lui Dinică stă în picioare oricum, dar al meu ține în cârcă tot filmul.”
Tânăra parteneră a lui Mircea Diaconu se numește Viorica Vodă și a terminat anul trecut UNATC-ul. A venit ultima la probe, dar a impresionat prin naturalețea și voioșia ei. „Pentru prima oară în viața mea am două partenere. Ele îmi echilibrează personajul foarte bine, pentru că ceea ce caut la una găsesc la cealaltă.” Cealaltă actriță este și ea debutantă în film. Se numește Mara Nicolescu și este actriță la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov. Ea o interpretează pe Miruna, cu care Ovidiu va ajunge Ia „Chestiunea zilei”, Florin Călinescu urmând să apară în rolul lui Florin Călinescu.
Mircea Diaconu e încântat de rol, de cum se desfașoară filmările („Multe secvențe au ieșit peste scenariu”), dar nu poate pierde din vedere perspectiva, care e mult mai întunecată. „La urma urmei, povestea e mai puțin importantă decât simplul fapt că lucrăm. Acesta e unul dintre puținele proiecte care merg foarte bine. Ceva e foarte putred în cinematografia română, cineva a greșit puternic, deși n-ar fi avut nici un motiv, fiind de meserie. Ce să fac, în toamna asta sunt foarte pesimist.” Întrebarea despre următoarele proiecte pică prost. „Eu sunt un actor care așteaptă telefoane, iar în ultima vreme am primit doar telefoane care nu mă interesează. Și pe cuvântul nostru că nu suntem proști. Am merita să jucăm. Văd asta și după reacția echipei de sunet și a producătorului, care sunt cu toții francezi. Cred că acesta e ultimul meu film. În rest, la noi se fac numai mărunțișuri care nu folosesc nimănui, comedioare de prost gust, când publicul are nevoie de poveste, de emoție, de uman. Cinematografia română n-a știut să răspundă nici organizatoric, nici artistic la marile întrebări, doar la obsesiile unor persoane fizice.”
Ne întoarcem pe platou. S-au strâns baloane în saci de plastic, care vor fi deșertați deasupra dansatorilor. După fiecare dublă nereușită, câțiva băieți strâng baloanele căzute. Și tot așa. De fiecare dată, figuranții trebuie să danseze cu aceeași energie. Nae Caranfil își păstrează calmul și nu ridică vocea mai mult decât e necesar. Se filmează în priză directă. Ce s-a filmat se poate vedea apoi pe ecranul de control. Mircea Diaconu, care a rămas lângă noi, ne spune ce bune sunt aparatele aduse de francezi. „Într-o zi am plecat la o ședință la CNA, în celălalt capăt al orașului, și mi-am uitat microfonul sub cravată M-au înregistrat oglindă, mai ceva ca la SRI.”
Pauză scurtă. Se schimbă unghiul aparatului. Pentru culoare, DJ-ul discotecii pune o melodie lentă. Mircea Diaconu dansează cu Viorica Vodă, apoi operatorul Vivi Drăgan Vasile i-o suflă. În sfârșit, Nae Caranfil are timp să ne vorbească.
Știu că n-aveți vreme. Întrebările vor fi scurte. Este Filantropica un film greu de făcut? „Criminal, dat fiind timpul foarte limitat.” Este un film scump? „Nu-mi dau seama. Poate că pentru România e mai scump decât de obicei. Pentru mine e foarte scump.” Este o comedie? „Este o comedie cu bemoli. Există în spatele râsului o privire ușor cinică asupra lumii noastre. Cinică, dar nu critică Filmul nu va fi un rechizitoriu, pe de o parte pentru că nu-mi place să judec realitatea, pe de altă pentru că sunt în admirația ei.” Este un film profund? „Este un film profund frivol, frivolitatea fiind o categorie care mi-e foarte dragă și pe care o consider la fel de serioasă ca și profunzimea. Consider că am aplicat frivolitatea în toate filmele mele, inclusiv în Dolce Far Niente. Prin frivolitate eu înțeleg modul în care un personaj se poate autodefini printr-o simplă scărpinare în ureche.” Și actorii s-au scărpinat bine în aceste patru săptămâni? „Da, când n-au făcut-o, le-am sugerat s-o facă.” Vă scrieți scenariile gândindu-vă la public? „Mă gândesc la public, dar, pentru că nu reușesc să mi-I reprezint destul de concret, aleg un spectator ideal, care sunt eu.” Nu sună puțin narcisist? „Da, însă fără doza asta de narcisism nimeni nu s-ar apuca să facă filme. Eu încerc să-l surprind pe spectator, să-I amuz și să-I emoționez.” Și pe unde se află atunci regizorul? „Scenaristul scrie pentru un spectator ideal, iar regizorul se chinuie mai mult sau mai puțin să-I respecte pe scenarist.” Aveți și actori ideali, pentru că producători ideali văd că aveți. „Am actori ideali pentru un rol. Actori ideali în general nu cred că există.” Puteți contrage întreg filmul la un singur verb? „A disimula”. Cum v-a venit ideea scenariului? „Genezele sunt greu de explicat. Filmul s-a născut dintr-un incident real, care mi-a fost povestit de cineva într-o seara. Un cuplu care aniversa 10 ani de la căsătorie s-a trezit la restaurant cu o notă de plată imposibil de achitat. Acest incident mi-a stârnit imaginația.” Există această secvență în film? „Da.” Care film văzut în ultima vreme v-a plăcut foarte mult? „American Beauty.”
Filantropica e prevăzut să apară pe ecranele noastre în toamna anului viitor. El este co-produs de Domino Film, Media Pro Pictures și Mact Productions – Paris. La finanțare au contribuit, de asemenea, Oficiul Național al Cinematografiei, Eurimages și postul de televiziune Canal+. Distribuția îi mai numără pe Florin Zamfirescu, Marius Florea Vizante, Monica Ghiuță, Constantin Drăgănescu. Producătorii intenționează să participe cu Filantropica la preselecția pentru Festivalul de la Cannes. Nae Caranfil e mai reticent, preferă să-I vadă întâi gata.