Dacă
Al. Maftei e de părere că peliculele româneşti sunt filmate azi ca pe DN1 şi că, stilistic & tematic, par "ca de la televizor", nici filmul său nu pare să fie film, ci o lungă reclamă stilizată şi lipsită de viaţă. "Marketat" ca o comedie romantică de suflu nou,
Bună! Ce faci? nu merită încurajat pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce poate reprezenta pentru o cinematografie care trebuie să se diversifice. Dacă vei compara
Bună! Ce faci? cu comediile romantice americane, filmul nu rezistă comparaţiei. Tiparele după care a fost construit sunt vizibile, dar îţi e imposibil să te laşi convins de carnalitatea personajelor. Acestea sunt ca nişte haine (frumoase, ce-i drept), dar complet lipsite de volum.
Alternativa regizorului (care debutează astfel pe marele ecran) la un gen de cinema care a relansat cinematografia autohtonă făcând-o una dintre cele mai apreciate din lume e un film din care sunt eliminate complet nu trimiterile la viciile de fond din societatea românească - sărăcia, corupţia, mitocănia, lipsa de autoritate, confuzia valorilor -, ci toate referinţele la realitatea de zi cu zi din România - cu bune şi rele. Făcând asta, regizorul şi scenarista Lia Bugnar îi retează filmului orice şansă de a fi autentic, cu atât mai mult cu cât, refuzând "mizeria cotidiană", dar şi un subiect mai bine construit, ei supralicitează dincolo, pe partea estetică. Decorurile sunt frumoase, totul e îngrijit şi frichinit, culorile se asortează întotdeauna în cadru, nivelul material al eroilor pare în afara oricărei discuţii, peste toate plutind un aer de bunăstare artificială şi blândă, proprie reclamelor la balsam de rufe. Personajele parcă trăiesc într-o realitate paralelă, sub un glob colorat (în mov şi verde) de sticlă. "Trăiesc" în vid, acolo unde nu se depune praful.
Când am văzut filmul, nu m-am putut abţine să nu îmi aduc aminte de
You've Got Mail, de Nora Ephron, acea comedie romantică cu Meg Ryan şi Tom Hanks despre doi adversari în afaceri care se îndrăgostesc anonim pe internet. E un film fără pretenţii, la care mă uit de fiecare dată cu plăcere (l-am şi văzut de vreo cinci ori) pentru că, deşi interioarele sunt plăcute şi aşa mai departe, râd la poante şi mă distrează jocul actorilor - foarte bun (mai ales cei din rolurile secundare - Parker Posey şi Greg Kinnear), deşi e vorba de o comedie romantică şi nu de un film de festival. Personajele din
You've Got Mail mi se pare că au viaţă, deşi una "frivolă"; sunt convingătoare, umane şi simpatice chiar şi în lipsa temelor mari sau a pariului stilistic.
Bună! Ce faci? nu e genul de film pe care să-l pot vedea de două ori, dar sper ca el să deschidă un nou drum şi pentru alţi cineaşti care să devină în timp mai relaxaţi faţă de noile genuri şi faţă de succesele internaţionale ale colegilor. Aceasta nu pare o comedie romantică venită dintr-o pornire sinceră cât o reacţie viscerală şi manieristă la ceea ce e considerat un alt soi de manierizare. Ar fi trist ca publicul să ajungă să demonizeze filme care nu sunt pe gustul lui (în mare parte şi pentru că nu le pricepe) numai pentru că nu se fac şi comedii romantice, filme de dragoste, poliţiste, horror, mă rog, filme lejere, unde să evadezi din cotidian.
Părţile bune ale filmului lui Al. Maftei, dincolo de faptul că e un început de diversificare a cinemaului românesc (filmele lui
Nae Caranfil, deşi populare, n-au fost niciodată gândite ca lejere), ţin de grija (din păcate, excesivă) pentru ambalaj. Dacă cele două personaje centrale nu conving, mult mai credibilă e colega de spălătorie a eroinei. Dacă personajul ei ar fi fost un model pentru celelalte, filmul ar fi avut mai multă viaţă şi poate ar fi avut şi umor.
Alexandru Maftei a regizat o parte din episoadele serialului
Lombarzilor 8. Paradoxal, acela era mult mai convingător decât debutul său pe marele ecran
